trezvie
 

Să ne încălzim credinţa prin primirea Sfintelor Taine

Plecând de la această credinţă şi contemplându-L în gând pe Domnul, Care va să vină din Cer să ne cerceteze, cu defăimare de sine rugați-vă, urmând pilda dreptei Elisabeta când a fost cercetată de Maica Domnului: „De unde nouă aceasta, că Însuşi Domnul vrea să vină la noi?”.

Păzește-ți curăția minții, pentru ca postul să-ți fie de folos (Pr. Cleopa Ilie)

„În zadar faci mii de metanii şi ţii nu ştiu câte zile de post, şi alte nevoinţe mari, dacă nu-ţi păzeşti mintea. Căci zice Sfântul Isihie: «Nu avem nevoie pentru a ne mântui decât de minte trează». Iar paza minţii constă în trei lucruri: în a ne trezvi (a ne trezi cu mintea la cele ce gândim); a ne împotrivi păcatului cu mintea; apoi a chema pe «Doamne Iisuse» prin rugăciunea minţii. Căci atâta legătură are paza minţii cu rugăciunea inimii, cât are trupul şi sufletul.”

Inima este cămara întâlnirii cu Dumnezeu

Zicea Părintele Cleopa: „Mintea trebuie să se pogoare în inimă, că inima este cămara minţii. Aceasta-i cămara de care spune Hristos: «Tu, când te rogi, intră în cămara ta şi încuie uşa ta şi roagă-te Tatălui tău întru ascuns şi Tatăl tău, Care vede cele întru ascuns, îţi va răsplăti ţie la arătare»​. Voi credeţi despre cămară, că este cea de lemn, casa? Dacă o luaţi aşa, o luaţi după literă. Or, aici dumnezeieştii Părinţi înţeleg cu totul altfel: «Trei uşi ai de încuiat când te rogi: uşa cea de lemn, pentru oameni; uşa buzelor, pentru cuvinte, ca să nu grăieşti cu nimeni decât cu Dumnezeu; şi uşa inimii, pentru duhuri, ca să te pogori cu mintea în cămara inimii. Că inima este cămara minţii»”.

Deprinde-te să fii cumpătat la mâncare, astfel îi vei da trupului sănătate şi putere

Deprinde-te să fii cumpătat la mâncare: prin înfrânare îi vei da trupului sănătate şi putere, iar minţii o trezvie deosebită, care este atât de trebuincioasă în lucrarea mântuirii.

Și totuși, cine îmi dă mărturie că a înviat Hristos?

„Îmi dau mărturie şi toate sufletele drepte şi bune pe care le întâlnesc ades în viaţă şi care se bucură când aud de Învierea lui Hristos din morţi. Acest lucru răspunde conştiinţei lor, le cutremură sufletul, le bucură inima. Primesc mărturie şi de la păcătoşi, şi de la urâtorii lui Hristos. Prin însuşi faptul că ei, păcătoşi şi plini de răutate fiind, tăgăduiesc Învierea lui Hristos, eu dobândesc încredinţare că lucrurile stau tocmai dimpotrivă.”

Cum să dobândim atenția la propria persoană?

Să ne temem şi să ne ferim de lenevire. Glumele copilăreşti şi vorbăria fără folos sunt dăunătoare, nepotrivite, dar au devenit totuşi populare şi apreciate de oamenii incapabili să determine gravitatea şi importanţa celor spuse. De asemenea, la fel de vătămătoare este şi reveria, care îl scoate pe om din viaţa reală, ducându-l într-o lume fantastică, ireală.

Cuviosul Spiridon Monahul - caligraf şi dascăl în şcoala Mănăstirii Putna

Bătrânul şi fericitul ctitor Ştefan cel Mare a poruncit cuviosului Spiridon, în ultimul an al domniei sale (1504), să-i scrie un Tetraevanghel pentru Mănăstirea Putna. Dar răposând după câteva luni Ştefan Voievod, cartea a fost terminată în anul 1506 şi apoi ferecată în argint de către fiul său, Bogdan Voievod, şi dată Mănăstirii Putna în anul 1507.

Cel mai simplu mod în care putem să ne rugăm neîncetat

„Trebuie să ne amintim de Dumnezeu mai des decât respirăm”, spune Sfântul Grigorie Teologul. „Numele lui Iisus Hristos să se unească cu răsuflarea ta”, zice Sfântul Ioan Scărarul. „Stăruie cu mintea și nu vei osteni în ispite”, zice Isihie bătrânul. Și Teodor Sinaitul zice de asemenea: „Dacă lipsește pomenirea lui Dumnezeu, tulburarea patimilor capătă loc în noi”.

Cât trăieşti, nu te opri să strigi zi şi noapte către Hristos

Doar atât, copilul meu, - zice Sfântul - cât trăieşti nu te opri să strigi, zi şi noapte către Hristos, chiar şi când rugăciunea ta este de nesuferit, neînţeleasă, îrnpovărătoa­re, chiar şi când moţăi sau eşti în mocirla păcatului, în înşelare, în răutatea patimilor. Strigă neîncetat: „Doam­ne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă”, şi atunci Hristos Însuşi, fără ca tu să înţelegi aceasta, va fi cu tine şi va fi întotdeauna sprijinitorul tău.

Care este cel mai mare prejudiciu pe care ni-l aduce neatenția?

Cel mai mare prejudiciu al neatenţiei este acela că dezvoltarea duhovnicească a omului este complet stagnată.

Pagini