trezvie
 

„Creștinii luptători nu sunt niște bucuroși tembeli care încasează palme fără folos”

Nevoința noastră este întrețesută cu întristare și bucurie. Bucurie, fiindcă nădăjduim cu îndrăznire în Hristos Cel Răstignit și Înviat, și Biruitor al stăpânirii morții, a păcatului și a demonului. Și întristare, fiindcă noi, cu patimile noastre, L-am întristat pe Dumnezeu și fără de pricină ne-am dus departe de brațele Lui. Creștinii luptători nu sunt niște bucuroși tembeli, care încasează palme fără folos, naivi, superficiali, fără profunzime, proști, ciudați și distrați. Dacă sunt astfel, nu sunt adevărați creștini. Nevoitorul creștin este plin de nădejde, bucuros, sincer, cinstit, natural și smerit.

Insensibilitatea inimii întunecă mintea

Când (demonii) au pus stăpânire pe suflet şi au stins lumina minţii, atunci nu vor mai exista în noi, ticăloşii, nici trezvie, nici discernământ, nici judecată, nici ruşine, ci insensibilitate şi nesimţire şi confuzie şi orbire.

Să ne încălzim credinţa prin primirea Sfintelor Taine

Plecând de la această credinţă şi contemplându-L în gând pe Domnul, Care va să vină din Cer să ne cerceteze, cu defăimare de sine rugați-vă, urmând pilda dreptei Elisabeta când a fost cercetată de Maica Domnului: „De unde nouă aceasta, că Însuşi Domnul vrea să vină la noi?”.

Cuviosul Spiridon Monahul - caligraf şi dascăl în şcoala Mănăstirii Putna

Bătrânul şi fericitul ctitor Ştefan cel Mare a poruncit cuviosului Spiridon, în ultimul an al domniei sale (1504), să-i scrie un Tetraevanghel pentru Mănăstirea Putna. Dar răposând după câteva luni Ştefan Voievod, cartea a fost terminată în anul 1506 şi apoi ferecată în argint de către fiul său, Bogdan Voievod, şi dată Mănăstirii Putna în anul 1507.

Păzește-ți curăția minții, pentru ca postul să-ți fie de folos (Pr. Cleopa Ilie)

„În zadar faci mii de metanii şi ţii nu ştiu câte zile de post, şi alte nevoinţe mari, dacă nu-ţi păzeşti mintea. Căci zice Sfântul Isihie: «Nu avem nevoie pentru a ne mântui decât de minte trează». Iar paza minţii constă în trei lucruri: în a ne trezvi (a ne trezi cu mintea la cele ce gândim); a ne împotrivi păcatului cu mintea; apoi a chema pe «Doamne Iisuse» prin rugăciunea minţii. Căci atâta legătură are paza minţii cu rugăciunea inimii, cât are trupul şi sufletul.”

Să nu stăm departe de Trupul și Sângele Mântuitorului!

Cea mai frumoasă şi cea mai sfântă invitaţie: „Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste apropiaţi-văl”, spune preotul, nicidecum „depărtaţi-vă”. Ca să ajungă cineva Ia Paharul Vieţii are mai întâi nevoie de pocăinţă, de spovedanie, de studiul Sfintei Scripturi şi de luptă sfântă împotriva tuturor acelor lucruri care sunt contra voii Iui Dumnezeu.

Inima este cămara întâlnirii cu Dumnezeu

Zicea Părintele Cleopa: „Mintea trebuie să se pogoare în inimă, că inima este cămara minţii. Aceasta-i cămara de care spune Hristos: «Tu, când te rogi, intră în cămara ta şi încuie uşa ta şi roagă-te Tatălui tău întru ascuns şi Tatăl tău, Care vede cele întru ascuns, îţi va răsplăti ţie la arătare»​. Voi credeţi despre cămară, că este cea de lemn, casa? Dacă o luaţi aşa, o luaţi după literă. Or, aici dumnezeieştii Părinţi înţeleg cu totul altfel: «Trei uşi ai de încuiat când te rogi: uşa cea de lemn, pentru oameni; uşa buzelor, pentru cuvinte, ca să nu grăieşti cu nimeni decât cu Dumnezeu; şi uşa inimii, pentru duhuri, ca să te pogori cu mintea în cămara inimii. Că inima este cămara minţii»”.

La finalul postului ne pândesc mari ispite ‒ să păstrăm înfrânarea, trezvia și dreapta măsură

Să nu spui: „Acum nu mai este post”. Pentru cel trezvitor pururea este post. Să nu spui: „Ani îndelungați am zăbovit în nevoință, am nevoie de odihnă”. Nu este odihnă aici. Să nu spui: „Am îmbătrânit în virtute și nu mă tem”. Frica este alungarea [dușmanului]. Și pe mulți care au îmbătrânit în virtute satana i-a tras în prăpastia păcatului. Astfel încât, cel ce crede că stă, să ia seama să nu cadă. Și cel ce crede că se păzește, să ia seama să nu cumva să nu poată să se păzească. Să fie, așadar, pază, și luare aminte, și măsură și în somn, și în mâncare, și în băutură și în orice altceva, ca să se omoare și să se supună trupul, pentru ca nu cumva, pătimind precum asinul care mușcă frâul, să ne împingă pe noi în prăpastia păcatului.

Să fim atenţi la şoapta delicată a îngerului păzitor

Dacă suntem atenţi, tot timpul avem aşa o adiere fină, care ne spune ce-i bine: „Nu zice asta”, „Nu face asta”, „Nu pleca acum”, dar e delicată şi fără  presiune: acestea sunt şoaptele îngerului şi dacă noi am fi atenţi la lăuntrul nostru, am sesiza aceste şoapte ale îngerului, care nu sunt cuvinte, ci înţelesuri.

Tratament și vindecare pentru gândurile rele

Respingerea gândurilor potrivnice nu e doar un lucru bun, ci un lucru esenţial − după cum la fel de esenţial este să avem mintea curată în Dumnezeu. Tratamentul propriu-zis constă în aceea de a nu îngădui gândurilor să pătrundă în minte şi s-o subjuge. Care sunt căile de realizare a acestui lucru?

Pagini