trup

Scrisoarea Sfântului Vasile de la Poiana Mărului către fiul său duhovnicesc, ieroschimonahul Kir Alexie

„Cel ce rabdă necazul şi supărarea, săvârşeşte în sufletul său mare nevoinţă şi trudă, ca şi cel care vâsleşte luntrea împotriva cursului apei. Pe când omul care se mânie şi ţine minte răul şi mai ales dacă şi caută să se dezvinovăţească, acela îşi slăbeşte şi îşi seacă puterile sufleteşti, încât ispitele pătrund în sufletul lui fără nici o greutate şi-i duc mintea spre tot felul de plăceri şi patimi, precum şi apa duce luntrea spre Oceacov şi Crimeea.”

Mă doare că nu reușesc să-mi iubesc aproapele

Dacă l-aș fi iubit, potrivit poruncii Evangheliei, ca pe mine însumi, atunci nenorocirea lui m-ar durea și pe mine, iar fericirea lui m-ar umple de bucurie.

Duminica Sfintei Maria Egipteanca - Cuvântul Înaltpreasfințitului Părinte Calinic

Maria Egipteanca, pomenită liturgic pe 1 aprilie, dar și în a cincea duminică a Postului Mare, a fost o femeie de moravuri uşoare din Alexandria, care prin pocăinţă şi asceză a devenit un model de sfinţenie. Conştientizând starea deplorabilă în care se afla din punct de vedere moral, s-a retras în pustiul Iordanului pentru a-şi pune ordine în viaţă. Venirii în sine i-au urmat patruzeci şi şapte de ani de aspră nevoinţă.

Inima este cămara întâlnirii cu Dumnezeu

Zicea Părintele Cleopa: „Mintea trebuie să se pogoare în inimă, că inima este cămara minţii. Aceasta-i cămara de care spune Hristos: «Tu, când te rogi, intră în cămara ta şi încuie uşa ta şi roagă-te Tatălui tău întru ascuns şi Tatăl tău, Care vede cele întru ascuns, îţi va răsplăti ţie la arătare»​. Voi credeţi despre cămară, că este cea de lemn, casa? Dacă o luaţi aşa, o luaţi după literă. Or, aici dumnezeieştii Părinţi înţeleg cu totul altfel: «Trei uşi ai de încuiat când te rogi: uşa cea de lemn, pentru oameni; uşa buzelor, pentru cuvinte, ca să nu grăieşti cu nimeni decât cu Dumnezeu; şi uşa inimii, pentru duhuri, ca să te pogori cu mintea în cămara inimii. Că inima este cămara minţii»”.

(Video) Pr. Constantin Necula: „Fă, Doamne, să răsară Lumina Învierii Tale peste inimile noastre!” (Călătoria virtuților, ep. 5)

Părintele Constantin Necula a acceptat invitația DOXOLOGIA.ro ca, pe parcursul Postului Mare din acest an, în fiecare duminică seară, să adreseze câteva gânduri – călăuze pentru trup și suflet pe calea spre întâlnirea tainică și desăvârșită cu Iisus Hristos, cel răstignit şi Înviat din morţi. „Călătoria virtuților” este numele pe care l-am dat acestei serii de îndemnuri cu gândul că, pe parcursul celor 40 de zile de post, vom reuși să vedem virtuțile nu ca pe un „cod etic”, ci ca pe un adevărat mod de viaţă.

Din minunile Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica

După terminarea liturghiei au mers cu toţii la mormânt. Trupul răposatului, întreg şi nevătămat, era rezemat de zidul bisericii. Şi iată, o, minune preaslăvită! În timp ce Sfântul Calinic citea rugăciunile de dezlegarea păcatelor, trupul cel neputred a început a se preface în ţărână, de la picioare spre cap. La sfârşitul rugăciunilor, întreg trupul său se prefăcuse într-o grămăjoară de ţărână amestecată cu oase albe. Uimiţi toţi de aceasta, au dat slavă lui Dumnezeu.

Cum își punea Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica „alarma” pentru rugăciune

Pe când era episcop de Râmnic, Sfântul Calinic toată ziua şedea cu cartea în mână şi citea. Pentru ca să nu-l cuprindă somnul sau să-şi risipească mintea de la lucrarea ei, obişnuia să pună pe carte o greutate metalică rotundă, iar jos, în dreptul cărţii, un lighean de tablă gol. Îndată ce Sfântul Calinic se îngreuia de somn şi îşi pierdea echilibrul, greutatea metalică cădea în lighean şi îl deştepta din nou la rugăciune şi la citit.

Pentru a salva pe cineva trebuie să știi cum s-o faci

Închipuiți-vă un vapor și bordul acestuia, care separă un om aflat pe el de marea în care se îneacă oameni. Dacă omul dispune de toate mijloacele necesare în caz de înec: frânghii, pârghii, el va salva oameni și va avea posibilitatea să salveze mult mai mulți decât în cazul în care ar încerca să-i salveze aruncându-se el însuși în mare.

Moaştele Sfântului Ierarh Tihon, Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii

Moaştele Patriarhului Tihon au fost descoperite în anul 1992, la trei ani după trecerea sa în rândul sfinţilor. Până atunci, timp de mulţi ani se crezuse că trupul sfântului ierarh nu se afla sub piatra sa de mormânt.

Să luăm aminte la lecțiile pe care ni le oferă viața

Prin naștere chiar, noi ne înscriem la școala cea mare a firii și învățăm aici, ziua și noaptea, până la moarte. Învățăturile de temelie se primesc încet și pe nesimțite, precum se învață vorbirea, încet și pe nesimțite, și precum crește corpul omenesc, încet și pe nesimțite.

Pagini