trup

Tinerețea – vârsta tuturor posibilităților: ce alegi?

Sufletul care se îndeletniceşte pururea cu amintirea celor cuviincioase se odihneşte în libertate, şi grijile lui sunt mici şi nu se căieşte de nimic, avându-şi grija numai la virtute; el curmă patimile şi păzeşte sporul în virtute, ca să aibă o bucurie fără grijă, o viaţă îmbunătăţită, să-l ducă spre un liman fără primejdii.

Care este sensul sfintelor icoane?

O lucrare și o expresie a omului nou pe care l-a creat harul lui Dumnezeu prin înomenirea Mântuitorului este și icoana ortodoxă ‒ icoana bizantină, cum se numește și cum s-a impus acest termen.

Renunțarea la desfrânare – o reconvertire la creștinism

Idolul cel mai cumplit, căruia nu este om care să nu-i aducă jertfe, este chiar trupul nostru.

Sufletul este ca o rază de soare, iar trupul ca lumina lunii

Aminteşte-ţi de începutul tău, o, suflete, când tu erai ca o rază de soare, iar trupul era ca lumina lunii. Tot atunci erai la fel de pătrunzător şi strălucitor ca lumina soarelui şi trăsura era la fel de iute ca lumina lunii. 

Biserica ne adună pe toți în jurul lui Hristos

Ce măreață, dumnezeiască, luminoasă, mântuitoare, veşnică zidire este Sfânta Biserică! Fericiţi suntem, că ne-am născut şi trăim în ea şi primim de la ea nenumărate daruri harice, după mila Domnului nostru Iisus Hristos, după bunăvoirea lui Dumnezeu-Tatăl şi harul Duhului Sfânt. 

Martori ai Înălţării Domnului suntem toţi cei care credem în Înălţare

Cu microscopul sau telescopul se pot descoperi nişte lucruri pe care noi nu le putem cunoaşte numai prin puterile noastre. Cam aşa ceva este şi credinţa noastră: un fel de telescop cu care vedem pe Domnul Hristos undeva mai presus de noi.

Biserica este corabia noastră mântuitoare

Precum corabia lui Noe a scăpat de la înecul în noianul apelor potopului universal pe el şi familia sa, aşa şi biserica scapă din noianul păcatelor pe cei ce trăim, stăm şi rămânem într-însa.

Care este semnificaţia imnului „Trisaghion” - „Sfinte Dumnezeule”?

Sfinţenia exprimată în acest imn se adresează comunităţii, iar trăirea sfinţeniei lui Dumnezeu de către făpturi despătimeşte, în măsura în care ea e trăită.

Cine îşi dă seama de orbirea sa duhovnicească încetează a mai nădăjdui în sine şi în dreptatea sa

Cine îşi dă seama de orbirea sa duhovnicească încetează a mai nădăjdui în sine şi în dreptatea sa şi, asemenea Prorocului David, strigă: „Doamne! Deschide ochii mei şi voi pricepe minunile din legea Ta” (Psalmul 118, 18).
Trupul îl putem usca degrabă prin post, însă pentru a ne supune sufletul este nevoie de multă răbdare. 
___   Arhimandritul Zaharia Zaharou

Pagini