trup

Prin înfrânare şi post dobândim libertate

Prin înfrânare şi post însă, Biserica vrea să ne dea cea mai largă libertate spirituală; fiindcă neînfrânarea înrobeşte duhul nostru trupului, patimilor şi poftelor lui.

Pierdem timpul fără rost, iar în pragul morții vom dori o clipă în plus

De suflet, care este veşnic şi nemuritor, trebuie să avem mare grijă, ca să nu-l pierdem. Sufletul nostru se pierde atunci când urmăm calea păcatului, când dobândim „cancerul” fărădelegii. Atunci suferim moarte sufletească, adică despărţirea pe veşnicie a sufletului de Dumnezeu.

Reţetă duhovnicească la vreme de necaz, de la Sfântul Ignatie Briancianinov

„Vă trimit o reţetă duhovnicească şi vă recomand să luaţi medicamentul propus de câteva ori pe zi, mai ales în clipele de grea suferinţă sufletească şi trupească.”

Maica Domnului a atins cea mai înaltă treaptă a îndumnezeirii

Nu s-a mai văzut sub soare o aşa minune, să-L nască pe Dumnezeu o făptură, oare cum de a încăput în ea, cum de n-a ars-o Cel pe Care nu-L încap Cerurile? Maica Domnului este Născătoare de Dumnezeu, născându-L pe Hristos, Dumnezeu şi Om, rămânând şi purtătoare de Dumnezeu, pentru că Dumnezeu a umplut-o, prin această naştere, de har – până la limita ultimă a îndumnezeirii.

„Să vină toate, numai să dobândesc pe Hristos!”

Să vină peste mine foc şi cruce, haite de fiare, tăierea cărnii, împărţirea trupului... Să vină toate, numai să dobândesc pe Hristos!

Totul în pocăinţă pleacă de la cunoaşterea păcatelor proprii

Mărturisirea păcatelor nu ridică mari greutăţi atunci când omul reuşeşte să aibă stăpânire de sine şi să ia hotărârea de a lăsa păcatul; dar omul nu dobândeşte stăpânire de sine până ce nu se pocăieşte; nu se pocăieşte atâta vreme cât nu se osândeşte şi nu se osândeşte până ce nu-şi cunoaşte păcatele sale. 

Patologia și omorârea patimilor

Cel pătimaș suferă, pătimește, agonizează și se îndurerează. Cel pătimaș este în final un om neliber, este supus propriilor lui patimi. Patimile se mișcă în noi, fiindcă sunt cuibărite în noi, fiindcă le-am primit cu bucurie, am discutat cu ele, le-am îngrijit și cultivat, dar mai ales le iubim, le îndreptățim și le socotim în general mai mici decât ale oamenilor din jurul nostru și astfel amânăm sistematic lepădarea lor. Trebuie să fim cinstiți și sinceri.

Căsătoria înseamnă să încep totul cu „noi”

Soţia nu poate să spună: „eu voi merge acolo și acolo pentru că așa îmi place”, ci „noi vom merge”, pentru că vă repet, nu mai este liberă, nu este necăsătorită.

Oamenii care nu mor niciodată

Nu murim niciodată. Trăim de două ori: o existenţă mică, terestră, limitată, după care închidem ochii trupului şi trăim celălalt mod de existenţă, viaţa sufletului. Aceasta este tragedia omului care trăieşte voluntar în păcat, dar şi fericirea lui, dacă ascultă de poruncile Domnului arătate în Biblie şi propovăduite de Sfânta Biserică.

Cum se așează miridele la Proscomidie pe Sfântul Disc și de ce?

Preotul pune în partea stângă a Agneţului miridele pentru cele nouă cete de Sfinţi: Sfinţii Îngeri, Sfinţii Prooroci, Sfinţii Apostoli, Sfinţii Ierarhi, Sfinţii Mucenici, Sfinţii Cuvioşi, Sfinţii Doctori fără de arginţi, Sfinţii drepţi Părinţi Ioachim şi Ana şi toţi Sfinţii, împreună cu rugăciunile Sfântului a cărui Liturghie se săvârşeşte.

Pagini