Ascunde-mă, tată, că iată nişte negri vor să mă apuce!

Iar în spaima lui cea mare a început iar să blesteme, după cum era obişnuit. Atunci, numaidecât, odată cu blestemul, a îngăduit Dumnezeu ca să fie răpit sufletul lui de către demoni.

În cartea Sfântului Grigore Dialogul se spune despre un boier mare din Roma, care avea un singur copil. Din multa dragoste ce o avea către el, nu se îndura ca să-l certe pentru obrăzniciile lui, ci îl răbda aşa, cu neorânduială.

Pe lângă alte năravuri rele, copilul s-a deprins ca să blesteme, fară ca să primească vreo pedeapsă de la nepriceputul lui părinte. Într-o zi, pe când îl ţinea în braţele sale, i-a venit copilului o frică mare şi a strigat: „Ascunde-mă tată, că iată nişte negri vor să mă apuce!”. Aceasta-i zicea copilul despre demonii pe care îi vedea lângă el. Iar în spaima lui cea mare a început iar să blesteme, după cum era obişnuit. Atunci, numaidecât, odată cu blestemul, a îngăduit Dumnezeu ca să fie răpit sufletul lui de către demoni.

(Sfântul Ioan Iacob de la Neamț-Hozevitul, Pentru cei cu sufletul nevoiaș ca mine... Opere Complete, Editura Doxologia, Iași, 2010, p. 353)

Citește alte articole despre: spaimă, copil, blestem, hulă, nu blestema, frica mare

De la același autor

Ultimele din categorie