În primul rând, Tainele Bisericii ne educă pentru Înviere. Un prunc câtă vreme e în pântecele mamei, nu prea știe el la ce îi folosesc ochii, gura, nasul, inimioara... Așa e și în Biserică. Noi nu ne prea dăm seama ce se întâmplă acolo, cu rugăciunea, cu postul, cu statul în genunchi, cu toate celelalte. Însă observați, un copil, ieșit din pântecele mamei sale, are nevoie de tot ceea ce în pântece s-a zămislit în el.

Așa și noi. Tot ceea ce se zămislește acum în pântecele acestei maici iubitoare, care este Biserica, o dată ieșiți afară la lumina zilei celei neînserate, ne vor folosi toate acestea. Și Tainele sunt această șansă a noastră, de a ne educa pentru Înviere. E singura educație care contează. Celelalte nu prea au valoare, decât dacă stau pe educația aceasta. Ce folos, doctor fără Hristos? Ce folos, profesor fără Hristos? Orice altceva, fără Hristos, nu are nicio valoare.

(Părintele Constantin Necula, Provocările străzii, Editura Agnos, Sibiu 2006, p.153)