Ascunderea faptelor bune

Iar Evloghie îl ruga pe bătrânul, voind să știe adevărul....

Evloghie oarecare, ucenic fiind al fericitului Ioan arhiepiscopul, preot și pustnic mare, postind din două în două zile, iar de mai multe ori și toată săptămâna petrecând, mâncând numai pâine și sare, se slăvea de oameni. Acesta s-a dus la avva Iosif la Panefo, nădăjduind să vadă ceva mai multă asprime de viață la dânsul. Și primindu-l pe el bătrânul cu bucurie, orice a avut a pus ca să facă mângâiere și i-au zis lui ucenicii lui Evloghie: nu mănâncă preotul afară de pâine și sare; iar avva Iosif tăcând mânca. Și petrecând trei zile, nu i-au auzit pe ei cântând sau rugându-se, că era ascunsă lucrarea lor. Și au ieșit nefolosindu-se Evloghie cu ucenicul său. Iar după iconomie s-a făcut negură și rătăcindu-se s-au întors la bătrânul. Și mai înainte de a bate ei în ușă, i-au auzit pe ei cântând și stăruind el mult, mai pe urmă au bătut în ușă. Iar aceia, tăcând din cântarea de psalmi, i-au primit cu bucurie. Și pentru arsiță, au turnat ucenicii lui Evloghie apă în vas și i-au dat lui. Și era apa amestecată cu de mare și de râu și nu a putut să o bea. Și venind întru sine a căzut înaintea bătrânului, voind să știe petrecerea lor, zicând: avvo, ce este aceasta, că întâi nu cântați, ci acum, după ce ne-am dus noi. Și vasul de apă, acum luându-l, am aflat apă sărată. Zis-a bătrânul: fratele este nebun și după amăgire o au amestecat cu apă de mare. Iar Evloghie îl ruga pe bătrânul, voind să știe adevărul. Și i-a zis lui bătrânul: acel mic pahar de vin era al dragostei, iar apa aceasta este pe care o beau frații totdeauna. Și l-a învățat pe el deosebirea socotelilor și a tăiat de la el toate cele omenești. Și s-a făcut iconomicos și pogorâtor. Și după aceea mânca toate cele ce i se puneau înainte. Și s-a învățat și el să lucreze în ascuns. Și a zis bătrânului: negreșit, într-adevăr este lucrarea voastră.

(Patericul, ediția a IV-a rev., Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004, pp. 72-73)

Ultimele din categorie