Blândețea înseamnă inimă pașnică și smerită. Copiii sunt blânzi și de aceea spune Domnul: „Dacă nu veți fi blânzi precum copiii, nu veți intra în Împărăția cerurilor”. Celui mândru nu îi este nimeni, niciodată, pe plac – toate îl supără și le judecă pe toate după bunul său plac.

Trebuie să ascultăm de Domnul și să ne vindecăm pentru a putea dobândi blândețea și smerenia câtă vreme suntem încă aici, pe pământ, cât încă mai avem timp. Inima plină de iubire este jertfelnică, nu se gândește la sine, ci se roagă nu numai pentru făpturile vii, ci și pentru tot ceea ce există.

(Starețul Tadei de la Mănăstirea Vitovnița, Pace și bucurie în Duhul Sfânt, Editura Predania, București, 2010, pp. 160-161)