Cu câţiva ani în urmă un oarecare stareţ a fost mult chinuit de boli şi în cele din urmă a murit, fără să cârtească deloc. După puţin timp s-a îmbolnăvit şi ucenicul lui şi, deoarece nu se mai îmbolnăvise vreodată, a intrat în panică şi se pregătea să meargă în lume la medici, ca să se tămăduiască. Noaptea însă l-a văzut în somn pe stareţul lui, care i-a spus:

- Fiule, dacă vrei, ascultă-mă şi să nu mergi nicăieri. Fă răbdare! Eu n-am aflat aici nici un folos din faptele mele, ci numai boala m-a folosit. Stai aşadar în Grădina Maicii Domnului şi fă puţină răbdare în dureri, şi mult folos va afla sufletul tău.

Atunci ucenicul s-a bucurat, a prins curaj şi a făcut răbdare. După aceea simţea multă bucurie în dureri, pentru că mintea lui se afla lângă Sfinţii Mucenici şi se veselea.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Părinţi Aghioriţi. Flori din Grădina Maicii Domnului, Editura Evanghelismos, 2004, p. 128)