Părinții noștri vor să fie copiii lor totdeauna mulțumiți, bucuroși, recunoscători și mulțumitori pentru toată osteneala și jertfa lor. Și când văd că pruncii lor sunt triști, nemulțumitori și supărați, atunci le este greu.

Asemenea și Tatăl nostru Cel ceresc: ne-a dat totul, iar noi suntem veșnic mâhniți de ceva. Este ca atunci când o mamă îi face copilului toată voia, iar el este mereu nemulțumit și îi reproșează.

Așa și Domnul are necazuri cu noi. În loc să fim recunoscători și mulțumitori Domnului, noi adeseori arătăm mulțumirea în cuvinte, iar inima ne este goală. Bucuria este cea mai mare mulțumire adusă lui Dumnezeu, căci El ne-a smuls din mâhniri și păcate.

(Starețul Tadei de la Mănăstirea Vitovnița, Pace și bucurie în Duhul Sfânt, Editura Predania, București, 2010, p. 161)