Când omul urcă duhovnicește, frica îl părăsește

Noi, de asemenea, când vâslim pe marea acestei vieți trecătoare, întâlnim adesea vânturi puternice și furtuni mari: certuri, ispite, boli, suferințe, chinuri, prigoniri și pericole diverse. Dar nu trebuie să ne pierdem curajul. Să fim veghetori în credință!

Bătrânul Filotei spunea că în această viață trecătoare omul trece prin diverse încercări și trebuie să-și întărească credința în Dumnezeu. Viața aceasta trecătoare se aseamănă cu o mare și noi, oamenii, cu niște vaporașe. Vapoarele care umblă pe mare nu întâlnesc doar calm, ci adesea vânturi puternice și mari furtuni, fiind în pericol.

Noi, de asemenea, când vâslim pe marea acestei vieți trecătoare, întâlnim adesea vânturi puternice și furtuni mari: certuri, ispite, boli, suferințe, chinuri, prigoniri și pericole diverse. Dar nu trebuie să ne pierdem curajul. Să fim veghetori în credință! Și dacă, fiind oameni slabi și cu puțină credință, ne pierdem curajul în pericole, să facem ca și Petru și să-L chemăm pe Hristos; El ne va întinde mâna și ne va salva.

A fost întrebat Bătrânul Amfilohie dacă se teme de moarte și el a răspuns: „Nu mă tem de moarte, dar nu pentru faptele mele, ci pentru că eu cred în mila lui Dumnezeu”.

Bătrânul Amfilohie zicea: „Prin harul lui Dumnezeu, omul a reușit să urce duhovnicește, se schimbă, devine un alt om, și frica îl părăsește. Nu se mai teme de moarte și consideră viața actuală, oricât de bună ar fi, ca robie”.

(Părintele Dionysios Tatsis, Cuvintele Bătrânilor, traducere de IPS Andrei Andrecuț, Editura Renașterea, 2013, p. 91; p. 93)

De la același autor

Ultimele din categorie