În ce cazuri se poate da divorţ?

În caz de adulter divorţează barbatul sau femeia - că şi ea e fiinţă liberă, cum se consemnează în Edictul de la Milan. A încetat dragostea, a încetat şi căsnicia. Poate să intervină însă o iertare totală, şi atunci să se pocăiască persoana în cauză.

Dacă vor să se omoare unul pe celălalt, a simţit că vrea să-l omoare, fie prin otrăvire, fie prin împuşcare. De preferat însă, să nu fie un simplu accident - s-a întâmplat că a întors făcăleţul, sau te miri ce...

Dacă unul insistă să facă avort, celălalt poate să divorţeze dacă nu cedează persoana în cauză. Atunci trebuie să se despartă, decât să facă crimă sau să devină complice cu criminalul.

Dacă a trecut la altă religie unul din soţi, a căzut în erezie, şi este cu influienţă mare să-l racoleze pe celălalt. Atunci are voie să se despartă, decât să cadă în anatema.

Dacă pleacă la mănăstire, dar cu acordul amândurora.

Dacă monahul renunţă la viaţa de mănăstire (apostaziază monahul) nu se poate cununa. Nu găsim în predania vieţii monahale asemenea dezlegare. Şi, chiar dacă se săvârşeşte o astfel de căsătorie în neştiinţă de cauză, ea este considerată desfrânare.

(Avva Arsenie Papacioc, Despre viaţa de familie şi diverse probleme ale lumii contemporane, Constanţa, 2011, p. 68)