Ce fel de suferinţe are lumea

 

De multe ori, atunci când rostesc rugăciunea: "Doamne Iisuse" - văd copilaşi mici, sărmanii, cum trec pe dinaintea mea mâhniţi şi se roagă lui Dumnezeu. 

Suferinţele lumii sunt fără sfârşit. O descompunere generală, pe familii, şi mici şi mari. În fiecare zi inima mea mi se toacă. Cele mai multe case sunt pline de supărări, de nelinişte, de stres. Numai în casele care trăiesc după Dumnezeu oamenii sunt bine. În celelalte, divorţuri, unii falimentari, alţii bolnavi, unii accidentaţi, alţii cu psiho-medicamente, cu droguri! Mai mult sau mai puţin cu toţii, sărmanii, au o durere. Mai ales acum, nu au de lucru; datorii de aici, suferinţe de dincolo, îi trag băncile, îi scot din case, cu grămada şi nu pentru o zi sau pentru două. Sau dacă un copil sau doi dintr-o astfel de familie sunt sănătoşi, se îmbolnăvesc din pricina acestei situaţii. Multe familii de acestea dacă ar avea lipsa de grijă a monahilor, ar petrece cel mai bun Paşte! 
Câtă nefericire există în lume! Când pe cineva îl doare şi se intereseză de ceilalţi şi nu de sine, atunci el vede întreaga lume ca la radiografie, cu raze duhovniceşti... De multe ori, atunci când rostesc rugăciunea: "Doamne Iisuse" - văd copilaşi mici, sărmanii, cum trec pe dinaintea mea mâhniţi şi se roagă lui Dumnezeu. Mamele lor îi pun să facă rugăciune, pentru că au probleme, greutăţi în familie şi cer ajutor de la Dumnezeu. Întorc butonul pe aceeaşi frecvenţă, şi astfel comunicăm. 
 
(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cu durere şi dragoste pentru omul contemporan, Editura Evanghelismos, Bucureşti)

De la același autor

Ultimele din categorie