Cel smerit are toate aromele duhovnicești: simplitate, blândețe, dragoste fără margini, bunătate, nerăutate, jertfă, ascultare și celelalte. El are toată bogăția duhovnicească, tocmai pentru că are sărăcia duhovnicească. Totodată este evlavios și tăcut, și de aceea se înrudește cu Cea plină de Har, cu Născătoarea de Dumnezeu Maria, care avea multă smerenie.

Deși avea înlăuntrul ei întreg pe Dumnezeu întrupat, ea nu a vorbit deloc, până ce a vorbit Hristos când a ajuns la vârsta de treizeci de ani. La salutul îngerului, ea a răspuns: „Iată roaba Domnului! Fie mie după cuvântul tău!”. Nu a spus: „Eu voi deveni Maica Fiului lui Dumnezeu”.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, Vol. V Patimi și virtuți, Editura Evanghelismos, București, 2007, p. 166)