„Cine nu-i atent la gânduri nu poate nădăjdui într-o viață neîntinată”

Dacă ai o obsesie de răutate, un gând rău în minte care te asuprește, care se învârte mereu în minte, înseamnă că n-ai inimă iubitoare de osteneală, că n-ai ceva în suflet care să nimicească gândul cel rău, obsesia respectivă.

Sfântul Marcu Ascetul spune că: „Nu se înfiripă nor fără adiere de vânt și nu se naște patimă fără de gând”. Deci întâi și întâi de toate, și acesta este principiul filocalic, toate ale omului pornesc de la gândurile omului. De aceea trebuie să-ți faci rânduială în minte ca să-ți poți face rânduială în viață. Cine nu-i atent la gânduri nu poate nădăjdui într-o viață neîntinată.

Tot Sfântul Marcu Ascetul spune că: „Așa cum focul nu rămâne în apă, tot așa nici gândul cel rău în inima iubitoare de osteneală”. Deci dacă ai o obsesie de răutate, un gând rău în minte care te asuprește, care se învârte mereu în minte, înseamnă că n-ai inimă iubitoare de osteneală, că n-ai ceva în suflet care să nimicească gândul cel rău, obsesia respectivă.

Mai zilele trecute, nu știu la ce slujbă eram în biserică, am constatat că am trei gânduri de-odată. Și gândul la ce se zice, și la „Doamne, Iisuse Hristoase”, și nu știu ce mi-o venit în același timp în minte. Și-am zis: Domnule, uite, vezi, așa-i mintea. Mintea-i făcută să nu stea la un singur gând. De ce? Pentru că numai așa poate fi lucrătoare în viața de toate zilele. La mine vin de multe ori oamenii și-mi spun că nu le stă mintea la rugăciune, nu le stă mintea la slujbă. Și-mi dau seama că-i așa, că nici a mea nu stă. Și-atunci zic: dragă, ăsta nu-i păcat, asta e o neputință. Nu sunt cugetele omului cum sunt cugetele Domnului.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Veniți de luați bucurie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2001, p. 66)

De la același autor

Ultimele din categorie