Cum luptați cu ispita?

Cuvinte duhovnicești

Cum luptați cu ispita?

    • Cum luptați cu ispita?
      Foto: Bogdan Zamfirescu

      Foto: Bogdan Zamfirescu

Toată puterea voastră să se îndrepte către iubirea lui Dumnezeu, către slăvirea Lui, către alipirea de El.

Nu luptaţi nemijlocit cu ispita, nu vă rugaţi să plece, nu ziceţi: „Ridic-o de la mine, Dumnezeul meu!”, căci aşa îi daţi însemnătate şi ispita are să vă împresoare. Pentru că, zicând „Ridic-o de la mine, Dumnezeul meu!”, de fapt îi daţi însemnătate, luând aminte la ea. Fireşte, dorinţa de a scăpa de ea trebuie să existe, dar nu trebuie să se vadă; să fie foarte delicată şi tainică. Amintiţi-vă ce spune Sfânta Scriptură: Să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta. Toată puterea voastră să se îndrepte către iubirea lui Dumnezeu, către slăvirea Lui, către alipirea de El.

Astfel, izbăvirea de rău şi de neputinţe se va face tainic, fără să prindeţi de veste, fără osteneală. Această străduinţă o fac şi eu. Am găsit că este cel mai bun chip de sfinţire, nesângeros. Mai bine, adică, să mă arunc în iubire, să studiez canoanele, troparele, psalmii. Fără să-mi dau seama, studiul şi desfătarea aceasta duc mintea mea către Hristos şi-mi îndulcesc inima. În acelaşi timp, mă rog deschizându-mi mâinile cu ardoare, cu iubire, cu bucurie, iar Domnul mă înalţă către iubirea Lui. Acesta este ţelul nostru: să ajungem acolo. Ce ziceţi, calea aceasta nu este oare nesângeroasă?

Există şi multe alte chipuri, cum ar fi, de pildă, pomenirea morţii, a iadului, teama de diavol. Astfel, din socoteală şi din teamă, ocoleşti răul. Eu, cel mai mic, n-am pus în faptă în viaţa mea aceste chipuri care istovesc, aduc împotrivire şi, de multe ori, roade potrivnice. Sufletul, mai ales dacă este sensibil, se bucură de iubire şi se înflăcărează, se întăreşte şi preface în bune toate cele rele şi urâte. Pentru aceasta prefer eu „calea cea uşoară”, adică aşezarea aceea pe care o izbândim prin studierea canoanelor sfinţilor. În canoane vom găsi toate cele pe care le-au deprins sfinţii, cuvioşii, asceţii, mucenicii. Este bine să facem acest „furtişag”. Să facem şi noi ce au făcut ei. Aceştia s-au aruncat în iubirea lui Hristos. Şi-au dăruit toată inima. Să luăm meşteşugul lor.

(Părintele Porfirie, Ne vorbește părintele Porfirie, Editura Egumenița, p. 230-231)

Citește despre: