Cum îi putem ajuta mai bine pe bătrânii care se simt singuri?

Îi putem ajuta dându-le sentimentul că nu sunt neajutoraţi, că suntem lângă ei, contribuind la binele lor. De exemplu, Sfântul Isaac Sirul spune: „Când dai ceva, când dai un dar, veselia feţei tale să fie mai mare decât darul pe care îl oferi”, adică să dai ceva din inimă, să te simţi implicat în viaţa omului şi omul să simtă lucrul acesta. Făcând acestea, îl scoţi pe omul acela şi din izolare, şi din neajutorare.

De pildă, dacă vine cineva la mine şi nu primeşte lucrul pe care vreau să i-l ofer, îi spun: „Măi, eşti prieten cu mine!” şi, atunci, foarte uşor îl primeşte. Adică prietenia ridică, nu îl face pe celălalt inferior ţie. Trebuie să nu aibă omul impresia că îl ajuţi doar aşa... dintr-o datorie, ci îl ajuţi pentru că vrei să-i faci bine, vrei să-i fii de folos.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Iubirea de aproapele – ajutor pentru bucuria vieții, Editura Doxologia, Iași, 2014, pp. 48-49)