Cum să facem trandafiri din spinii pe care vrăjmașii îi aruncă asupra noastră

Să ne îmbrăcăm trupul cu scutul smereniei, al îndelung-răbdării, al iubirii, şi atunci spinii pe care vrăjmaşii noştri îi vor arunca asupra trupului nostru îi vom simţi ca pe nişte trandafiri, făcându-ne astfel viaţa frumoasă.

În esenţă nu există jigniri, ci oameni slabi (aşa cum nu există boli, ci oameni bolnavi). Când nu te atinge jignirea sau când o iei drept mângâiere, oare mai poate fi numită jignire? Propria noastră boală, neputinţa, dă „subzistenţă” jignirii, ea există numai atunci când o simţim, când ne provoacă rană şi durere în suflet.

Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune: „Dacă am avea trup «tare ca diamantul» şi ne-ar lovi din toate părţile nenumărate săgeţi, nu ne-ar răni în nici un chip. Pentru că rănile nu apar prin mâinile celor care trimit săgeţile, ci prin trupurile care primesc săgeţile. La fel se întâmplă şi cu jignirile. Ele primesc existenţă nu prin nebunia celor care le aruncă, ci prin neputinţa celor care le primesc”.

Aşadar, să ne îmbrăcăm trupul cu scutul smereniei, al îndelung-răbdării, al iubirii, şi atunci spinii pe care vrăjmaşii noştri îi vor arunca asupra trupului nostru îi vom simţi ca pe nişte trandafiri, făcându-ne astfel viaţa frumoasă.

(Arhimandrit Vasilios Bacoianis, Nu te mai suport! – Arta împăcării cu tine însuţi şi cu ceilalţi, traducere din limba greacă de Pr. Victor Manolache, Editura de Suflet, Bucureşti, 2011, pp. 90-91)

De la același autor

Ultimele din categorie