psihoterapie ortodoxă

Împreună la bine și la greu ‒ împărtășește-i soției problemele tale!

Am auzit prea mulţi bărbaţi zicând „Dar eu nu vreau să o mai încarc şi cu problemele mele, doar are şi ea destule ale ei!”. Dacă te surprinzi vreodată gândind aşa, sper că ai să-ţi aduci aminte de scrisoarea aceasta şi ai să îţi revizuieşti atitudinea. În ziua nunţii voastre aţi jurat să fiţi împreună „la bine şi la rău”. Soţul care uită asta poate face mai mult rău în viitor, decât crede el că ar face astăzi dacă se deschide şi îi împărtăşeşte soţiei toate problemele sale.

Nu intrați în căsnicie ca două victime ale slăbiciunii de moment

Nu are importanţă dacă apropierea fizică este mai mică sau mai mare, pentru că şi cel mai mic gest aparţine sferei căsătoriei, sferei dăruirii, sferei identificării; adică pentru faptul că aceşti oameni, doi fiind, încep să devină unul, înainte de începutul căsniciei lor, cunoştinţa şi dragostea lor se pervertesc. Când asemenea manifestări încep să existe înainte de vremea lor şi înainte de Taina Cununiei, cei doi devin victime ale slăbiciunii lor.

Pregătirea și calitățile necesare duhovnicului

În cazul Mărturisirii, preotul operează asupra sufletelor celor încredințați spre mântuire, iar acesta nu este un lucru ușor, căci aceeași atenție se cuvine să se dea pregătirii pentru săvârșirea Tainei Spovedaniei, ca și pentru săvârșirea Euharistiei.

Părinți nervoși? Copii nervoși!

Eu am tras de mult concluzia următoare: părinți nervoși – copii nervoși. Din păcate, familiile fericite sunt puține, în schimb cu probleme sunt câte vrei. Conflictele și certurile dintre părinți, permanentele „reglări de conturi” îl nevrozează, în mod indiscutabil, pe copil.

Se moştenesc nu păcatele personale, ci predispoziţia spre ele

Cu îngăduinţa lui Dumnezeu, păcatele nepocăite ale strămoşilor provoacă modificări patologice în trupurile şi în sufletele urmaşilor. Nu este exclus să fie vătămat genotipul. 

Credința nu se impune, ci se transmite cu răbdare și dragoste

Copiii noştri trebuie să se simtă siguri că pot exprima şi pot face lucruri care nu sunt conforme cu Tradiţia Bisericii fără să-şi strice relaţia lor cu noi. Nu trebuie să ne aşteptăm la un comportament perfect sau la o teologie perfectă. Creştinii adulţi trebuie să aibă răbdare şi toleranţă așa cum are Dumnezeu cu noi. Dezaprobarea noastră trebuie și poate să fie ascunsă. Spre propria noastră surpriză, putem să reacţionăm neutru sau chiar pozitiv, descoperind adevărul într-un loc neaşteptat. Vrem să salvăm curajul copilului de a nu se ascunde de noi; şi înainte de toate, să-i întărim convingerea că e iubit în mod necondiţionat.

Cum alegem omul care să ne fie alături la bine și la greu?

Dacă cineva a reuşit prin autocunoaştere să descopere calităţile celuilalt gen, atunci el devine stăpânul propriilor emoţii şi pasiuni şi nu se lasă dominat de ele. Lucrul acesta înseamnă libertate lăuntrică reală. Pentru că el sau ea a cunoscut însuşirile fundamentale ale celuilalt gen înlăuntrul său, nu este cu putinţă ca, fiind îndrăgostit sau îndrăgostită, să se sufoce în însuşirile închipuite ale lui sau ale ei. De multe ori, tinerii şi tinerele devin victime, pentru că se unesc cu o persoană pe care nu au văzut-o aşa cum este în realitate, ci aşa cum este în închipuirea lor.

Care sunt metodele prin care luptăm împotriva oricărei patimi?

De se tulbură cineva de o patimă care-l supără, este un semn al neştiinţei şi al mândriei, al necunoaşterii stării sale şi al fugii de osteneală. Să avem răbdare, să luptăm cu patimile cât sunt încă mici și slabe, să-L chemăm pe Dumnezeu în ajutor și să avem deplină încredere în El.

Cum ne afectează pe tot parcursul vieții amintirile stocate în memoria timpurie implicită

Deşi au succes şi funcţionează în parametri normali în societate, mulţi oameni se comportă dependent, ezitant sau insensibil în relaţiile de dragoste. Acestea sunt numai unele dintre problemele care pot apărea în relaţionare şi care îşi au rădăcina în modul în care ne simţeam în copilăria timpurie. Se poate chiar spune că majoritatea dintre noi suferă de unele manifestări comportamentale ale unor amintiri implicite, dureroase.

Prea multe jucării pot stresa copiii

Prisosinţa atrage după sine plictiseala, apatia. Iată de ce pediatrii îi sfătuiesc insistent pe părinţi să-i dea copilului doar câteva jucării, iar pe celelalte să le pună cât mai departe, ca el să uite de ele pentru un timp şi apoi, când va veni momentul, să se joace pasionat cu ele ca şi cu unele absolut noi.

Pagini