psihoterapie ortodoxă

Dragoste părintească sau control – cum găsim echilibrul?

Încercând să ne croim drumul în viaţă, căutând originalitatea, independenţa, imaginea noastră adevărată, chipul cel unic, după cum ne-a făcut Domnul, trecem, la vârsta adolescenţei şi chiar la tinereţe, printr-o perioadă de opoziţie faţă de tot ce ne-au învăţat ai noştri şi faţă de tot ce vor să ne transmită cu scopul de a evita „greşelile pe care ei înşişi le-au făcut”.

Deznădejdea – cum să luptăm împotriva ei?

Să evităm să ne amintim greşelile în detaliu şi să le „rumegăm”. De asemenea, trebuie să începem fiecare zi ca şi cum ar fi o nouă zi, să luăm totul de la zero, să nu ne întoarcem spre trecut, ci spre prezent şi spre viitor.

Cum percep copiii enervarea părinților?

Răbufnirile mânioase ce se țin lanț pot duce la apariția unei fisuri adânci între părinți și copii, ceea ce pe viitor prezintă riscul unei înstrăinări reciproce semnificative.

Online: o pogorâre în… infernet?

Iadul (infernul) nu este cazanul cu smoală clocotită în care se chinuie păcătoșii. Este suma alegerilor noastre pătimașe, idolatre, iraționale. Este alienare, împrăștiere a minții, fragmentare a atenției. Iadul este, în ultimă instanță, refuzul lui Dumnezeu, adică refuzul Iubirii, al adevăratei, autenticei realități.

De ce ne e teamă să ne acceptăm virtuțile?

Cu toții avem înlăuntrul nostru un tezaur de crea­tivitate, omenie, altruism, delicatețe, care are anu­mite exigențe, care cere să fie exprimat și înfăptuit. Altfel, devine răutate, egocentrism, duritate, insensibilitate. Răutatea nu este nimic altceva decât bunătate condamnată. Și în toate acestea locul central îl ocupă absența autocunoașterii, a descoperirii de sine.

Pregătirea și calitățile necesare duhovnicului

În cazul Mărturisirii, preotul operează asupra sufletelor celor încredințați spre mântuire, iar acesta nu este un lucru ușor, căci aceeași atenție se cuvine să se dea pregătirii pentru săvârșirea Tainei Spovedaniei, ca și pentru săvârșirea Euharistiei.

(Video) Trec repede de la o stare la alta și mă enervez pentru orice fleac pe care îl face copilul. Cum să dobândesc echilibrul emoțional?

Fragment din intervenția LIVE de joi, 21.05.2020 – „Dragostea toate le rabdă” cu Maica Siluana Vlad, coordonatoarea Centrului de Formare și Consiliere „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” și stareța Mănăstirii „Sfântul Siluan Athonitul” din Iași.

Ascultarea bărbatului – altă perspectivă

Să încercați să faceți ascultare activă sau empatică! Adică să-l ascultați cu atenție, cu drag și cu lăsarea propriei voințe deoparte de dragul iubirii dumneavoastră și apoi să-i sugerați unde să pună dulapul și să-i ziceți: „Ce bine te-ai gândit bărbate, să-l punem acolo și nu după ușă!”. Știți că nu e greu... știți că aveți putere de seducție… Aveți atâta farmec, de ce să nu profitați de el? În loc să vă puneți mâinile în șolduri și să strigați la ei, mai bine dați atenție acestei nevoi a bărbatului de a fi ascultat și iubit!

Adolescenții și relația cu părinții ‒ „nebuniile” vârstei și nevoia de sprijin

Nu trebuie să vedem adolescența copiilor noștri doar ca pe o tranziție încărcată de teamă, ca pe o „nebunie” pe care ne este frică să o confruntăm. Adolescența vine „la pachet” și cu multe schimbări pozitive, care merită toată atenția noastră. Adolescenții au o dorință arzătoare, unică și profundă, pentru adevăr și dreptate, o gândire care caută însetată ceea ce este corect. Părinții sunt datori să-i ajute pe copiii lor în această grea și hotărâtoare perioadă a vieții lor.

Păcatul desfrânării „formatează” mintea și duce la ratarea adevăratei bucurii

Un moralist contemporan considera că lumea în care trăim, mult prea permisivă și laxă din punct de vedere moral, oferă omului orgii televizate, păcatele ridicate la rang de normalitate și generalizate. Iar toate acestea îl asaltează pe bietul om, îl provoacă și îl incită. Simpla amintire a lor îl urmărește și caută să îl târască din nou în păcate. Robul păcatului și în mod deosebit al desfrâului trăiește într-o lume iluzorie și ireală, a poftelor și dorințelor, având contacte slabe și rare cu lumea concretă și reală, cu persoana umană. El are iluzia iubirii, și cu atât mai puțin a iubirii adevărate, iar persoana iubită devine, în fond, o proiecție a dorințelor sale, o oglindă în care el se vede în ceea ce are mai josnic și inferior.

Pagini