psihoterapie ortodoxă

Nu intrați în căsnicie ca două victime ale slăbiciunii de moment

Nu are importanţă dacă apropierea fizică este mai mică sau mai mare, pentru că şi cel mai mic gest aparţine sferei căsătoriei, sferei dăruirii, sferei identificării; adică pentru faptul că aceşti oameni, doi fiind, încep să devină unul, înainte de începutul căsniciei lor, cunoştinţa şi dragostea lor se pervertesc. Când asemenea manifestări încep să existe înainte de vremea lor şi înainte de Taina Cununiei, cei doi devin victime ale slăbiciunii lor.

Cum ne afectează pe tot parcursul vieții amintirile stocate în memoria timpurie implicită

Există mai multe tipuri de „memorie”, pe lângă poveştile pe care ni le putem aminti conştient. Şi mai trebuie să ştim că ne „amintim” mult mai multe decât ne dăm seama. Fiecare experienţă emoţională importantă – fie că este plină de bucurie sau de durere – este stocată în memorie şi are un impact durabil asupra sistemului nervos. Problemele psihologice şi sociale apar atunci când copilul creşte cu prea multe imagini dezaprobatoare stocate în memoria implicită.

Pregătirea și calitățile necesare duhovnicului

În cazul Mărturisirii, preotul operează asupra sufletelor celor încredințați spre mântuire, iar acesta nu este un lucru ușor, căci aceeași atenție se cuvine să se dea pregătirii pentru săvârșirea Tainei Spovedaniei, ca și pentru săvârșirea Euharistiei.

Un medicament miraculos împotriva stresului

Dacă vom reacţiona la amărăciunile vieţii pe dos de cum povăţuieşte Apostolul, fară smerenie şi rugăciune, singuri vom crea terenul propice pentru stres. Bineînţeles, smerenia nu înseamnă pasivitate, capitulare. Dimpotrivă, ea presupune activitate lăuntrică: pocăinţă, înţelegere a situaţiei, apreciere a valorilor şi întoarcere către Dumnezeu, cerând ajutor. Fără aceasta va fi mult mai greu să rezistăm stresului şi mult mai uşor să ne pierdem echilibrul sufletesc. 

„Nepotrivirea de caracter” ‒ Faptul că nu ne simțim identici nu înseamnă că e cazul să ne despărțim

Faptul că bărbatul se impune prin forță și brutalitate vădește în realitate lipsă de bărbăție, lipsă de educație, stări psihice nesănătoase provenite din conflicte din copilărie. Familia nu este o arenă a disputelor unde domină adversarul mai puternic și mai tare, ci tărâm sfințit al tăcerii, al păcii, al dragostei, al seninătății, al liniștii, al simplității și al bucuriei adevărate.

Să avem încredere în cei pe care-i iubim și să cerem mereu ajutorul lui Dumnezeu!

Trebuie să ţinem minte că, dacă iubim pe cineva, trebuie neapărat să avem încredere în el; nu trebuie să-i controlăm în totalitate pe oamenii apropiaţi, de parcă le-am fi stăpâni. Îngrijorarea, zbuciumul şi mai ales bănuielile nu adaugă căldură în relaţiile noastre.

Provocările relației cu părinții cărora le este greu să admită maturizarea propriilor copii

Am putea constata că simple amănunte – cum ar fi vorbitul tare la telefon, datul televizorului la maximum, obiceiurile alimentare diferite –, repetate în timp, creează o stare de iritare reciprocă, o permanentă confruntare pentru impunerea propriilor obiceiuri şi par să intre în contradicţie cu afecţiunea dintre părinte și copilul ajuns adult, afecțiune de care ambii erau atât de siguri până în prezent.

„Învăţăm să ne iubim din modul în care părinţii se iubesc pe sine şi din modul în care reușesc ei să ne iubească”

Mesajul „nu merit să fiu iubit” va conduce la o ignorare sau negare a nevoilor proprii, la neglijare sau chiar la autodistrugere ‒ sunt atâţia oameni care se îmbolnăvesc muncind, care se droghează, se automutilează, se otrăvesc sau nu îşi tratează afecţiunile, motivând că „tot trebuie să moară odată”. Sunt cei care uită că toți avem datoria de a ne purta de grijă, pentru că trupul ne este cu adevărat „templu al Duhului Sfânt”.

Pericolul dezvoltării intelectuale precoce

În dezvoltarea intelectuală precoce, sfera cognitivă rămâne practic fără bază, „atârnând în aer”. Iar acest lucru denaturează dezvoltarea copilului, neavând cum să nu provoace urmări negative pentru dezvoltarea personalităţii.

Femeia e mai predispusă depresiei, dar iese mai ușor din această stare

De nenumărate ori s-a observat următoarea situaţie: femeia e disperată, plânge, gata, s-a terminat cu viaţa; dacă o mângâi puţin, o compătimeşti, prinde curaj, zâmbeşte. Cu bărbaţii lucrurile nu stau aşa. Problemele psihologice ale bărbaţilor, care îşi pot ascunde sentimentele foarte adânc, sunt mai mari decât la femei. 

Pagini