psihoterapie ortodoxă
 

Dezamăgirile în iubire și rezervele faţă de căsătorie

Părintele i-a dezvăluit bărbatului că principala cauză a rezervelor sale faţă de căsătorie era un sentiment de eşec din adolescenţă, pe care îl reprimase în subconştient.

Adolescenții și relația cu părinții ‒ „nebuniile” vârstei și nevoia de sprijin

Nu trebuie să vedem adolescența copiilor noștri doar ca pe o tranziție încărcată de teamă, ca pe o „nebunie” pe care ne este frică să o confruntăm. Adolescența vine „la pachet” și cu multe schimbări pozitive, care merită toată atenția noastră. Adolescenții au o dorință arzătoare, unică și profundă, pentru adevăr și dreptate, o gândire care caută însetată ceea ce este corect. Părinții sunt datori să-i ajute pe copiii lor în această grea și hotărâtoare perioadă a vieții lor.

Femeia e mai predispusă depresiei, dar iese mai ușor din această stare

De nenumărate ori s-a observat următoarea situaţie: femeia e disperată, plânge, gata, s-a terminat cu viaţa; dacă o mângâi puţin, o compătimeşti, prinde curaj, zâmbeşte. Cu bărbaţii lucrurile nu stau aşa. Problemele psihologice ale bărbaţilor, care îşi pot ascunde sentimentele foarte adânc, sunt mai mari decât la femei. 

Revolta adolescentului și nevoia de emancipare ‒ drum spre suferință sau spre desăvârșire?

În adolescent are loc o adevărată răzvrătire la nivel psihologic, biologic, intelectual şi voliţional. O revoltă în toată regula. Toate acestea, existente în stare latentă, răbufnesc brusc şi neaşteptat şi declanşează stări pe măsură. Faptul că tânărul nu este îndrumat corect, nici de cei ai casei, nici de societate, atrage după sine urmări corespunzătoare.

Ce poate să aline problemele sufletești ale tânărului din zilele noastre?

Psihologii cercetează ca oameni pe alţi oameni, adică cu puteri ome­neşti, dar astfel oamenii, văzându-şi starea interioară necurată, deznădăjduiesc. Dimpotrivă, dacă vedem necurăţia noastră interioară în duhul ev­laviei, e cu totul diferit, deoarece naşte rugăciune cu nădejde în Hristos.

Dificultatea fundamentală a căsătoriei și consecințele asupra copiilor

Lipsa încrederii creează o atmosferă de luptă care exclude apropierea şi contactul real. Cel care se luptă împotriva unui posibil pericol nu poate să dobândească un contact şi o apropiere reală cu omul din partea căruia vede venind pericolul. Copilul care a crescut într-o asemenea atmosferă de iubire de sine e egoist, devine un adult nesigur, suspicios, cu o estimare redusă de sine şi cu teama că orice om care se apropie de el va descoperi starea lui, neputinţa lui, şi o va folosi împotriva lui. Omul are nevoie să simtă că există alţi oameni care îl preţuiesc, îl respectă şi pentru care persoana lui are o oarecare importanţă. Cu alte cuvinte, omul are nevoie de alţi oameni care să îi recunoască existenţa şi personalitatea. Are nevoie de câţiva alţii care să îl înţeleagă, ca să poată să se înţeleagă el pe sine însuşi.

Cum percep copiii enervarea părinților?

De obicei, amintirile vârstei preșcolare se șterg din memorie. Copilul crește, devine adolescent, intră în lume și evaluează alte familii, comparându-le cu a sa. Totuși, răbufnirile mânioase ce se țin lanț pot duce la apariția unei fisuri adânci între părinți și copii, ceea ce pe viitor prezintă riscul unei înstrăinări reciproce semnificative.

Fiecare este proiecţia sau prelungirea celuilalt

Pentru a reuşi să construiască o legătură funcţională și vie, fiecare poate spune: gândesc precum gândesc, simt precum simt, ştiu ceea ce ştiu, sunt eu însumi, dar nu te judec pe tine pentru că tu eşti tu şi primesc cu bucurie tot ceea ce ai de dat.

Nu intrați în căsnicie ca două victime ale slăbiciunii de moment

Nu are importanţă dacă apropierea fizică este mai mică sau mai mare, pentru că şi cel mai mic gest aparţine sferei căsătoriei, sferei dăruirii, sferei identificării; adică pentru faptul că aceşti oameni, doi fiind, încep să devină unul, înainte de începutul căsniciei lor, cunoştinţa şi dragostea lor se pervertesc. Când asemenea manifestări încep să existe înainte de vremea lor şi înainte de Taina Cununiei, cei doi devin victime ale slăbiciunii lor.

Cum să fac față provocărilor și dezamăgirilor vieții contemporane?

Poate că fiecare dintre noi ar trebui să-şi însuşească şi să practice rugăciunea lui Iisus, atât cât îi stă în putinţă, aceasta învăţându-ne cum să ne rânduim întreaga viaţă duhovnicească: când să vorbim şi când să nu vorbim, când să ne rugăm şi când să ne întrerupem rugăciunea pentru a veni în ajutorul aproapelui nostru.

Pagini