psihoterapie ortodoxă

Partenerul meu de viață are o stimă de sine scăzută. Cum îl pot ajuta?

În general, dacă voi mărturisi cu sinceritate toate „minusurile” mele, atunci, clar lucru, tu mă vei judeca, chiar şi în mod tacit. Acceptarea de sine a unei astfel de persoane va creşte doar prin construirea unei noi experienţe de viaţă, atunci când va da peste persoanele care nu îl vor judeca pentru aceste mărturisiri.

Relaţia de căsătorie ‒ cel mai sigur loc de pe pământ

Cu toţii pornim pe drumul căsătoriei cu gândul că se va aplica şi în cazul nostru cuvântul din poveste: „şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi”. Chiar dacă am fost sau nu plecaţi pe drumuri rătăcitoare, după terminarea mesei de nuntă putem spune, într-un fel, că începe viaţa obişnuită, viaţa pe care a început-o fiul risipitor după întoarcerea acasă.

Nimic nu aduce fericire precum iubirea cea adevărată

Toți ne dorim să fim iubiți și să iubim.

De ce ne e teamă să ne acceptăm virtuțile?

Cu toții avem înlăuntrul nostru un tezaur de crea­tivitate, omenie, altruism, delicatețe, care are anu­mite exigențe, care cere să fie exprimat și înfăptuit. Altfel, devine răutate, egocentrism, duritate, insensibilitate. Răutatea nu este nimic altceva decât bunătate condamnată. Și în toate acestea locul central îl ocupă absența autocunoașterii, a descoperirii de sine.

Presiunea grupului de prieteni şi cum pot susține părinţii independența sănătoasă a adolescentului

Este important ca părinţii de adolescenţi să înţeleagă un lucru esențial: controlul excesiv nu duce la consolidarea relaţiei copil-părinte, nici la creşterea încrederii adolescentului în ei. Iar mesajele, oricât de importante ar fi, nu se transmit în discursuri moralizatoare. Experienţa de viaţă a părinților, lucrurile pe care aceștia le-au trăit și din care au avut ocazia să extragă lecții valoroase de viață sunt un atu în relația cu copiii lor, pe care grupul de prieteni nu îl deține. Condiția reușitei este ca părinții să fie conştienţi că aceste experienţe sunt numai repere de viaţă, deci nu trebuie impuse, pentru că darul cel mai mare pe care părinții îl pot oferi este să-l susţină pe copil în eforturile lui de a-și contura propria personalitate, de a învăța să ia propriile decizii şi de a ști când să ceară părerea sau ajutorul familiei.

Împreună la bine și la greu ‒ împărtășește-i soției problemele tale!

Am auzit prea mulţi bărbaţi zicând „Dar eu nu vreau să o mai încarc şi cu problemele mele, doar are şi ea destule ale ei!”. Dacă te surprinzi vreodată gândind aşa, sper că ai să-ţi aduci aminte de scrisoarea aceasta şi ai să îţi revizuieşti atitudinea. În ziua nunţii voastre aţi jurat să fiţi împreună „la bine şi la rău”. Soţul care uită asta poate face mai mult rău în viitor, decât crede el că ar face astăzi dacă se deschide şi îi împărtăşeşte soţiei toate problemele sale.

Omul gelos și invidios se condamnă singur la tristețe

Omul care e gelos și invidios pe aproapele său pentru bunurile materiale sau duhovnicești ale acestuia este nefericit. Trăiește mereu în tristețe. Și nu va ieși niciodată din aceasta fără să iasă mai întâi din celelalte două. Și chiar după aceasta poate cădea iarăși în invidie și gelozie. Sfântul Ioan Gură de Aur zice: „Nimic nu e mai rău decât invidia și gelozia”.

Jocuri de rol în căsnicie

În multe perechi, rolul părintelui se joacă în mod alternativ de către cei doi soţi. Pentru o anume perioadă de timp unul este cel capabil, puternic, iar celălalt este copilul cel neputincios. După aceea, jocul se schimbă. În alte perechi, un soţ joacă întotdeauna rolul părintelui, iar celălalt al copilului.

Părinți nervoși? Copii nervoși!

Eu am tras de mult concluzia următoare: părinți nervoși – copii nervoși. Din păcate, familiile fericite sunt puține, în schimb cu probleme sunt câte vrei. Conflictele și certurile dintre părinți, permanentele „reglări de conturi” îl nevrozează, în mod indiscutabil, pe copil.

Toate stările care sunt un dezastru pentru sufletul unui tânăr au o rezolvare: duhovnic, părinți, mentor

Vă rog din suflet, vreau să țineți minte! Nu vă jucați cu viața, o să vă coste! Am văzut atâtea cazuri de tineri. Nu vă jucați cu viața! Dacă vreți să nu ajungeți pacienți de psihiatrie depuneți tot efortul ca să nu ajungeți acolo. Dacă nu puteți dormi, dacă aveți atacuri de panică înaintea examenelor, înaintea situațiilor mai grele, dacă aveți o stare interioară foarte tristă care nu trece cu nimic, astea sunt semnele că am putea fi viitorii pacienți de psihiatrie. De aceea vă spun că trebuie să începeți în viața dumneavoastră un program spiritual. Este musai!

Pagini