psihoterapie ortodoxă

Fiecare este proiecţia sau prelungirea celuilalt

Pentru a reuşi să construiască o legătură funcţională și vie, fiecare poate spune: gândesc precum gândesc, simt precum simt, ştiu ceea ce ştiu, sunt eu însumi, dar nu te judec pe tine pentru că tu eşti tu şi primesc cu bucurie tot ceea ce ai de dat.

„Nimeni nu mă vrea, nu sunt bun de nimic. Oamenii nu mă înţeleg, nimeni nu mă iubește”

Cu aceeaşi putere, sfântul vindecă, iar răul ucide. Înţelegi? Despre aceasta vorbesc şi teozofii: „Dacă vrei, poţi. Întăreşte-ţi voinţa”. Numai că ei vorbesc omeneşte şi se bizuie pe puterile omeneşti. Întăresc voinţa, se silesc mai mult decât trebuie şi, la un moment dat, se pierd şi se dezechilibrează.

Partenerul meu de viață are o stimă de sine scăzută. Cum îl pot ajuta?

În general, dacă voi mărturisi cu sinceritate toate „minusurile” mele, atunci, clar lucru, tu mă vei judeca, chiar şi în mod tacit. Acceptarea de sine a unei astfel de persoane va creşte doar prin construirea unei noi experienţe de viaţă, atunci când va da peste persoanele care nu îl vor judeca pentru aceste mărturisiri.

Cum rezolvăm în mod constructiv conflictele apărute în familie

Atunci când trăim în familie și ne împărțim bunurile pe care le folosim zilnic, vor apărea inevitabil și conflicte. Însă dacă ne vom angaja să rezolvăm aceste conflicte înainte de a merge la somn, chiar dacă asta implică faptul că ne vom culca mai târziu decât de obicei, vom observa că a doua zi o vom începe mai bucuroși și împăcați cu noi înșine, iar tensiunile și frustrările dintre noi vor fi eliminate.

Nimic nu aduce fericire precum iubirea cea adevărată

Toți ne dorim să fim iubiți și să iubim.

Pregătirea și calitățile necesare duhovnicului

În cazul Mărturisirii, preotul operează asupra sufletelor celor încredințați spre mântuire, iar acesta nu este un lucru ușor, căci aceeași atenție se cuvine să se dea pregătirii pentru săvârșirea Tainei Spovedaniei, ca și pentru săvârșirea Euharistiei.

Cât de pregătiți suntem să-L întâlnim pe Hristos?

Dacă Hristos a hotărât să vină în sufletul fiecăruia dintre noi, înseamnă că omul poate să fie sincer, poate să fie cinstit, poate să se pocăiască, poate să se îndepărteze de orice obstacol.

„Nepotrivirea de caracter” ‒ Faptul că nu ne simțim identici nu înseamnă că e cazul să ne despărțim

Faptul că bărbatul se impune prin forță și brutalitate vădește în realitate lipsă de bărbăție, lipsă de educație, stări psihice nesănătoase provenite din conflicte din copilărie. Familia nu este o arenă a disputelor unde domină adversarul mai puternic și mai tare, ci tărâm sfințit al tăcerii, al păcii, al dragostei, al seninătății, al liniștii, al simplității și al bucuriei adevărate.

Acceptarea ‒ sunt dispus să-mi pese de ceea ce simte cel de lângă mine?

Aşa le-a făcut Dumnezeu pe femei. Vor fi în stare de orice pentru tine, dacă reuşeşti să le linişteşti în ceea ce priveşte micile lor defecte, să pui accent pe calităţile lor şi să avansezi cu acea atitudine care pare să spună „îmi placi cu totul şi iubesc exact îmbinarea de defecte, calităţi şi trăsături care formează persoana ta!”. Asta e ceea ce psihologii numesc acceptare şi o vei găsi ca stâlp de bază într-o căsnicie solidă.

Când durerea e mai atractivă decât vindecarea

Uneori, oricât ar suferi omul, oricât l-ar durea, își protejează sinele. Nu lasă să intre în el Harul lui Dumnezeu pentru a se putea vindeca. Cei care au stări bolnăvicioase nu vor să se vindece, nu fac nimic să se vindece, se împotrivesc, își apără sinele și păcatul rămâne, starea bolnăvicioasă rămâne.

Pagini