Dacă te doare când scoți un spin din deget, cu cât mai mult când dezrădăcinezi din lăuntrul tău o patimă! Apoi să mai știi că atunci când omul se străduiește să taie o patimă, ispititorul pune piedici, iar omul se simte strâmtorat, așa cum se simte strâmtorat demonizatul când i se citesc exorcisme, fiindcă se dă o luptă, se războiește cu diavolul; apoi însă este slobozit.

Curățirea lăuntrică nu se face fără osteneală, apăsând pe butoane. Patimile nu se taie dintr-o dată, așa cum trunchiul copacului nu se taie cu o singură fierăstruire. Fierăstrăul taie mult timp până ce trunchiul este tăiat dintr-o parte în alta. Și treaba nu se termină aici. Pentru ca trunchiul să devină mobilă, de câtă osteneală nu este nevoie! Trebuie să fie cioplit mai întâi, să fie făcut scânduri, pe care să le ia apoi tâmplarul ca să le facă mobilă folositoare.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, Vol. V Patimi și virtuți, Editura Evanghelismos, București, 2007, p. 30)