În Mediolan (orașul Milano din Italia) era un școlar cu frica lui Dumnezeu, care a găsit două sute de galbeni. Și îndată a făcut știut pe la biserici, prin târg, ca, cine a pierdut acei galbeni, să-i caute în cutare loc. Deci, venind păgubașul, după semnele ce a arătat, i-a dat lui galbenii. El însă voia să-i mulțumească și i-a dat lui douăzeci de galbeni, bucuros că i-a găsit, iar școlarul nu voia să-i primească. I-a dat atunci zece galbeni, și tot n-a voit să-i primească și îi punea în mână cinci galbeni și nu i-a luat.

Atunci, cel cu galbenii, i-a aruncat toți banii înainte, zicând cu mânie: „Dacă nu voiești să-i iei, apoi, iată-i pe toți, că eu nimic nu am păgubit”. Și fiindu-i jale școlarului de el, a luat puțin din bani și îndată i-a dat săracilor. Fericitul Augustin din Iopia zicea către popor: „Vedeți ce fel de sfadă sfântă, vedeți ce soi de binecuvântată împotrivire...”.

(Proloagele, volumul 1, Editura Bunavestire, p. 86)