„Dar, vei fi împuşcată!”

Tânăra vecină, aproapele ei, care până atunci nu fusese decât o vecină, o realitate fizică, deveni în acel moment aproapele din Evanghelie. Ea a zis: „Vei putea, deoarece voi sta eu în urma ta şi, când vor veni să te ridice, voi pretinde că mă numesc cu numele tău.” 

În anii războiului civil, când armatele duşmane luptau pentru cucerirea puterii, câştigând şi pierzând teren pe parcursul a trei ani, un mic oraş ce fusese controlat de rămăşiţele Armatei Imperiale căzu în mâinile Armatei Roşii. O femeie era în pericol de moarte împreună cu cei doi copii ai săi, de patru şi de cinci ani, pentru că soţul ei făcea parte din tabără inamică. Ea s-a ascuns într-o casă abandonată, nădăjduind că va veni vremea când va putea să se salveze.

Într-o seară, o femeie cam de 20 de ani a bătut la uşă întrebând-o de nume. Când mama i-a spus că ea era cea pe care o căuta, tânăra femeie a prevenit-o, spunându-i că fusese descoperită şi că va fi ridicată chiar în timpul nopţii pentru a fi împuşcată. Şi continuă, sfătuind-o să fugă cât mai era timp. Mama se uită la copiii ei şi spuse: „Cum aş putea?”. Tânăra vecină, aproapele ei, care până atunci nu fusese decât o vecină, o realitate fizică, deveni în acel moment aproapele din Evanghelie. Ea a zis: „Vei putea, deoarece voi sta eu în urma ta şi, când vor veni să te ridice voi pretinde că mă numesc cu numele tău.” „Dar, vei fi împuşcată!”, spuse tânăra mamă. „Da, dar eu nu am copii”, răspunse vecina şi rămase să-i ţină locul. Putem să ne închipuim ce s-a întâmplat după aceea…

(Mitropolitul Antonie de Suroj, Făcând din viaţă rugăciune, Editura Sofia, p. 49-50)

De la același autor

Ultimele din categorie