Desfrânarea îi aruncă departe de Dumnezeu pe lucrătorii ei

Desfrânarea nepocăită și nespovedită este despărțire de Dumnezeu și agonisitoare a judecății, fiindcă „pe desfrânați și pe adulteri îi va judeca Dumnezeu” (Evrei 13, 4). Este depărtarea de viață, moartea sufletului și începutul tristeții celei fără de sfârșit. 

Desfrânarea îi aruncă departe de Dumnezeu pe lucrătorii ei. Desfrânarea este cădere de la Dumnezeu și nimicire totodată: Nimicit-ai de la Tine pe tot desfrânatul (Psalmul 72, 27). Desfrânarea este împietrirea sufletului și orbirea minții. Curvia îi face pe oameni să stea departe de Dumnezeu. Curvia strâmbă ochii sensibili și ai minții. Curvia este întunericul sufletului și întinăciunea trupului. Curvia este iubitoare a întunericului și cu adevărat urăște lumina, fiindcă oricine face rele urăște lumina (Ioan 3, 20). Curvia este aflarea duhorii și dispariția bunei miresme. Curvia este dătătoare de hrană viermelui neadormit și lipsire de viață veșnică. Desfrânarea este maica nesimțirii, a furtului, a minciunii, a jurământului strâmb, a iubirii de argint și a akediei, a mâniei și a întristării, este strămoașa și maica multor altor rele. Și ca să las în mod voit deoparte pe cele mai multe, voi spune pe scurt adevărul.

Curvia nepocăită și nespovedită este despărțire de Dumnezeu și agonisitoare a judecății, fiindcă pe desfrânați și pe adulteri îi va judeca Dumnezeu (Evrei 13, 4). Este depărtarea de viață și moartea sufletului și începutul tristeții celei fără de sfârșit. Dacă desfrânarea este astfel și toate cele ale ei, ce ar putea spune cineva despre adulteri și despre cei ce strică bărbații sau animalele, cei care au pedepsele egale cu vina ucigașilor, potrivit Sfântului Vasile cel Mare? Dar eu despre acestea nici nu voiesc să vorbesc mai pe larg, că nu pot suferi să întinez această scrisoare cu unele ca acestea. Iar cei care vor să afle despre această spurcăciune, să afle de la cel ce spune că: Oamenii locuitori în Sodoma răi și păcătoși foarte erau înaintea lui Dumnezeu (Facerea 13, 13), pentru aceea se vor pogorî în iad de vii (Psalmul 54, 16) și cetățile lor, care erau oarecând ca Grădina cea din Eden, acum sunt ca o mare de foc din Persia, izvorând noroi și pucioasă în tot pământul, pământul lor nefiind diferit cu nimic de praf și cenușă, și cei ce vor n-au decât să afle de aici întinăciunea spurcatului și oribilului păcat.

(Sfântul Neofit Zăvorâtul din Cipru, Scrieri II. Cateheze. Testamentul tipiconal, traducere de Laura Enache, Editura Doxologia, Iași, 2016, pp. 185-187)

De la același autor

Ultimele din categorie