Din pulberea pământului l-a zidit Domnul pe om, dar ne iubeşte ca pe proprii Săi copii şi ne aşteaptă cu dor la El. Domnul ne iubeşte până într-atât, încât de dragul nostru s-a întrupat, Şi-a vărsat sângele pentru noi şi nu l-a dat băutură, şi Trupul Lui Preacurat nu l-a dat spre mâncare; şi aşa ne-a făcut copiii Lui, din Trupul şi Sângele Lui, şi asemenea Domnului în trup, aşa cum oricare ar fi vârsta lor, copiii sunt asemenea tatălui lor, iar Duhul lui Dumnezeu dă mărturie duhului nostru că vom fi veşnic împreună cu El.

(Cuviosul Siluan Atonitul, Înte iadul deznădejdii şi iadul smereniei, Editura Deisis, p.167)