Când omul are o disciplină a gândurilor, reface legătura cu Dumnezeu, prin rugăciune, intră în comuniune cu semenii şi dobândeşte o stare sufletească pozitivă. În această situaţie, „omul scapă de duşmanii propăşirii lui când îşi alungă gândurile rele. Şi nici nu-i greu să-ţi goneşti din spirit gândurile otrăvitoare. Nu-i de făcut altceva decât să pui gândul opus în locul celui producător de panică. Gândurile de milostenie, de dragoste, ucid repede pe cele de răzbunare sau de ură”. Sau, cum zice Evagrie Ponticul, „gândurile se taie unele pe altele.”

(Andrei Andreicuț, Mai putem trăi frumos? Pledoarie pentru o viaţă morală curată, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2004, p. 8)