Însăși această neputință, însăși această slăbiciune extremă sensibilizează, ajută omul să strige după un Mijlocitor, să se arunce spre Hristos cu toată ființa sa.
„Nu am Om care să mă arunce în Scăldătoare” (Ioan 5, 7). Iată drama omului ce zace neputincios în hotarul limitelor sale, ca pe o cruce la hotarul Veșniciei. Dar însăși această neputință, însăși această slăbiciune extremă sensibilizează, ajută omul să strige după un Mijlocitor, să se arunce spre Hristos cu toată ființa sa, să se adune pe sine din puținătatea iubirii sale, făcând din însuși trupul său Crucea, Altarul duhovniceștii prefaceri.
Nu‐și va afla altfel omul identitatea sa, chipul său creat după Arhetipul dumnezeiesc decât prin experiența pătimitoarei deschideri către lucrarea harului, către taina alcătuirii Trupului lui Hristos, Biserica Dumnezeului Celui viu.
(Părintete Philotheos Pharos, Înstrăinarea ethosului creștin, Editura Platytera, București, 2000, p. 5)
Despre Arhimandritul Filotheos Faros
Părintele Filotheos Faros s-a născut la Pireu în anul 1930 şi a urmat Facultatea de Ştiinţe Politice, Facultatea de Drept din Tesalonic, Facultatea de Teologie din Atena, făcând studii de Psihologie şi Consiliere Pastorală la Universitatea din Boston (USA). A fost hirotonit preot în Grecia în 1962. A predat între anii 1969-1976 psihologie pastorală la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfânta Cruce“ din Boston. A slujit ca preot-consilier la spitalul J.B. Thomas Day Care, oferind sprijin pastoral tinerilor căsătoriţi ai căror copii se confruntau cu boli grave. A fost, de asemenea, din 1970 până în 1976, conducătorul secţiei de Sprijinire a Familiei din cadrul clinicii psihiatrice model Human Resource Institute din Boston. S-a implicat serios în problema, pe atunci inedită, a consumului de...
