Când suntem în neputinţe, să strigăm către Mijlocitorul nostru!

 

Dar însăşi această neputință, însăşi această slăbiciune extremă sensibilizează, ajută omul să strige după un Mijlocitor, să se arunce spre Hristos cu toată ființa sa.

Nu am Om care să mă arunce în Scăldătoare” (Ioan 5,7). Iată drama omului ce zace neputincios în hotarul limitelor sale, ca pe o cruce la hotarul Veşniciei. Dar însăşi această neputință, însăşi această slăbiciune extremă sensibilizează, ajută omul să strige după un Mijlocitor, să se arunce spre Hristos cu toată ființa sa, să se adune pe sine din puținătatea iubirii sale, făcând din însuşi trupul său Crucea, Altarul duhovniceştii prefaceri.

Nu‐şi va afla altfel omul identitatea sa, Chipul său creat după Arhechipul dumnezeiesc decât prin experiența pătimitoarei deschideri către lucrarea harului, către taina alcătuirii Trupului lui Hristos, Biserica Dumnezeului Celui viu.

(Părintete Philotheos Pharos, Înstrăinarea ethosului creştin, Editura Platytera, Bucureşti, 2000, p. 5)

De la același autor

Ultimele din categorie