Dumnezeu este ascuns în poruncile Sale. Cei care Îl caută pe Domnul, Îl găsesc pe măsura împlinirii lor. Lui Dumnezeu Îi trebuie numai inima şi Îi este de ajuns, dacă ea va sta deschisă cu evlavie în faţa Lui. Rugăciunea neîncetată tocmai în aceasta constă, să ne aflăm întotdeauna cu evlavie în faţa lui Dumnezeu. Iar peste această stare, pravila, rugăciunea citită, nu face decât să pună lemne pe foc.

Dumnezeu este un Dumnezeu al inimii. Roagă-te, deci, cu simţire! De unde aş înţelege că Dumnezeu nu este atât un Dumnezeu al minţii, ci al inimii, spun Sfinţii Părinţi. 

Puterea rugăciunii nu stă în cutare sau cutare cuvinte, ci în felul cum se săvârşeşte. Această grijă, preocupare de fineţe sufletească continuă, aduce o retragere în tine neprovocatoare şi smerită în toate.

(Ne vorbește Părintele Arsenie, ediția a II-a, volumul I, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, p. 51)