Priviți cu multă luare-aminte la soare, la lumină, la zi, la crugul zilei și al nopții, la bătăile ceasului și, mai ales, ale clopotului de la biserică, de dimineață, de la amiază și de seară. Cât de limpede strălucește Împărăția lui Dumnezeu prin toate cele văzute.

Obișnuiți-vă să priviți la fiecare om, cu scopul de a învăța de la el vreun lucru duhovnicesc. Priviți la el ca la o carte duhovnicească, pe care a deschis-o înaintea dumneavoastră chiar Domnul. Din aceasta veți vedea grabnic folos pentru sufletul dumneavoastră. Domnului Îi place să ne înconjure cu toți oamenii și toate lucrurile de care avem nevoie.

Dumnezeu Însuși grăiește, dar noi nu înțelegem – și grăiește neîncetat: ba prin făpturi, ba prin oamenii asemenea nouă, ba prin cărți.

(Sfântul Inochentie al Penzei, Viața care duce la Cer, traducere de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2012, pp. 75-76)