Siliţi-vă cu dragostea lui Dumnezeu să faceţi ce este bine. Că după moarte nu mai este mântuire pentru nimeni. După moarte s-a închis uşa. Tot ce putem, să facem cât mai avem o scânteie de viaţă, căci după moarte nu mai este lucrare pentru fapta bună. În ce te găseşte moartea, într-aceea te ia.

Să ne rugăm lui Dumnezeu să ne dea sfârşit bun, să nu ne apuce moartea nespovediţi. Căci dacă l-a apucat pe cineva moartea nespovedit, este ca şi cum ar fi murit nebotezat, dacă a avut păcate de moarte. Nu-l mai poate ajuta nimic. Nici Biserica nu-l poate scoate cu rugăciunile ei. Pentru că nu s-a îngrijit din vreme să-şi cureţe sufletul său cu pocăinţa cea adevărată, cu rugăciunea sinceră şi cu celelalte fapte bune.

(Ne vorbește părintele Cleopa II,  Editura Mănăstirea Sihăstria, 2004, p. 40)