Pe un om necăjit mai de ajutor e să-l înveţi să pescuiască, ca să aibă posibilitatea să se hrănească o viaţă, decât să-i dai o fărâmă de peşte o dată, să se sature la o masă, după care îl laşi în stradă.
Am auzit un preot spunând că este păcat să miluieşti pe semenii buni de muncă, dar care s-au obişnuit să cerşească, care nici nu mai concep alt fel de trai. Pe lângă ei cresc şi plozii care sunt puşi la cerşit de mici, care fac toată viaţa lucrul pe care l-au învăţat de la ai lor. Ce părere aveţi despre acest lucru? E păcat să încurajezi trândăvia?
Zicea un părinte: „Dragă, pe om dacă-l iei de bun, bun îl găseşti, şi dacă-l iei de rău, tot pe acela, şi rău îl găseşti”. Şi acelaşi părinte aminteşte că în Pateric se spune că un bogat i-a dat unui sărac o haină, şi săracul a luat haina şi a vândut-o şi a băut-o. Şi atunci omul era îngrijorat: „Uite, eu i-am dat-o să se îmbrace şi el a vândut-o şi a băut-o”, şi era nemulţumit şi noaptea a avut un vis în care se făcea că i se arată Domnul Hristos îmbrăcat cu haina pe care el o dăduse săracului şi l-a întrebat pe binefăcător: „Cunoşti haina aceasta?”. Şi el a zis: „Da, Doamne, o cunosc, a mea este!”. Şi Domnul Hristos a zis: „Nu te întrista, Eu o port”.
Apoi mai este şi cealaltă pildă. Pe un om necăjit mai de ajutor e să-l înveţi să pescuiască, ca să aibă posibilitatea să se hrănească o viaţă, decât să-i dai o fărâmă de peşte o dată, să se sature la o masă, după care îl laşi în stradă.
(Adrian Alui Gheorghe, Părintele Iustin şi morala unei vieţi câştigate, Editura Credinţa Strămoşească, pp. 81-82)
