Părintele Justin este o personalitate marcantă a spiritualității ortodoxe. A fost stareț al mănăstirii Petru Vodă, ctitor și duhovnic al mănăstirilor Petru Vodă și Paltin, mărturisitor în temnițele comuniste, îndrumător al credincioșilor și luptător pentru unitatea duhovnicească a poporului român.
S-a născut, conform Registrului Matricol al Mănăstirii Secu, la 10 februarie 1919, de ziua Sfântului Mare Mucenic Haralambie, în satul Poiana Largului (Petru Vodă), comuna Călugăreni (acum Poiana Teiului), judeţul Neamţ, în familia unor români ortodocşi foarte evlavioşi, şi a fost botezat cu numele Iosif.
În 1936, pe când avea 17 ani, a intrat frate în Mănăstirea Durău, după care, în 1939, s-a înscris la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Cernica, lângă Bucureşti. În anul 1942 a fost tuns în monahism (ritual de introducere în cadrul monahismului), iar la un an distanţă a fost hirotonit întru preot, la 24 de ani.
A participat ca preot militar în al doilea război mondial, apoi a fost întemnițat pe motive politice între anii 1948-1964. A fost înfometat, chinuit și torturat în închisorile de la Suceava, Văcărești, Jilava, Aiud, Pitești, Gherla, Periprava și în mina de la Baia Sprie. La finalul celor 16 ani de închisoare, Părintele Justin spunea că a trăit „cea mai importantă experienţă pe care o poţi avea în timpul vieţii: să te cunoşti pe tine însuţi pe calea suferinţei”.
Când a ieșit din închisoare, o perioadă a lucrat ca muncitor forestier, deoarece autoritățile nu i-au dat voie să se reîntoarcă în mănăstire. Între anii 1966-1974 a slujit ca preot și duhovnic la Mănăstirea Secu. Între anii 1974 și 1989, părintele a fost preot slujitor și duhovnic la Mănăstirea Bistrița, lângă Piatra Neamț, unde i-au stabilit domiciliul forțat autoritățile comuniste, sub supraveghere. Aici a început să fie căutat de credincioși pentru spovedanie și sfaturi duhovnicești, și s-a îngrijit cu multă dăruire de fiecare om care și-a deschis sufletul în fața lui.
După evenimentele din decembrie 1989, părintele Justin Pârvu s-a întors la Mănăstirea Secu, unde a slujit ca preot şi duhovnic timp de aproape un an. În 1991, alături de alţi doi monahi, Ignat şi Calinic, părintele ajunge în satul Petru Vodă, unde a întemeiat o mănăstire cu binecuvântarea IPS Părinte Daniel, pe atunci Mitropolitul Moldovei și Bucovinei. Mănăstirea este închinată martirilor români din închisorile comuniste. Biserica are hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”.
În anul 2000 a ridicat Mănăstirea de maici din Paltin, Petru Vodă, mănăstire ce s-a axat mult pe activitatea filantropică. Pe lângă toate aceste nevoințe și osteneli, părintele Justin a susținut viața monahală și din alte schituri românești. A înființat o publicație de învățătură și atitudine ortodoxă, numită „Glasul Monahilor” și o publicație de gândire și trăire românească, numită „Atitudini”.
În anul 2008 a primit rangul de arhimandrit. A trecut la Domnul pe 16 iunie 2013 și a fost înmormântat la mănăstirea Petru Vodă, unde a slujit ca stareț și duhovnic mai bine de 20 de ani. A rămas în memoria oamenilor ca un mare duhovnic, trăitor jertfelnic al credinței ortodoxe și povățuitor neostenit al tuturor celor care l-au căutat. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a spus despre Arhimandritul Justin că a fost un mare duhovnic, „ziditor de suflete și ctitor de mănăstiri”.
