Iubirea adevărată față de frați este când nu-i osândim pe aceștia, când nu le reproșăm, când le trecem cu vederea micile greșeli și le răbdăm pe acestea, când le dăm mereu dreptate și ne osândim pe noi înșine, când nu-i gelozim, nu-i invidiem, nu ne bucurăm de greșelile lor, ci mai ales de binele și propășirea acestora, și când ne rugăm pentru aceștia. Din mărturiile de mai sus și din multe altele, se distinge iubirea noastră adevărată față de frați. Atunci există viețuirea bună și minunată împreună cu frații.

(Avva Efrem Filotheitul, Sfaturi duhovnicești, traducere de Preot Victor Manolache, Editura Egumenița, Galați, 2012, p. 54)