Să învăţăm să credem că Domnul e cu noi şi atunci când nu-L simțim. Şi mai ales când nu-L simţim! Când nu-I simţim prezenţa, dar ne simţim nimicnicia şi mizeria, să ştim că El este! Fără El, fără Lumina Lui, n-am vedea nimic, pentru că am fi încă plini de iluzia că suntem „cineva”, am avea multă treabă să ne plângem de ceilalţi, să-i acuzăm, să-i judecăm! Cum şi avem, când nu ţinem mintea în iadul din noi, nădăjduind în mila Lui!

(Monahia Siluana Vlad, Gânduri din încredinţare, Editura Doxologia, Iaşi, 2012, p. 40)