A fi creștin, e bine să nu pierdem din vedere realitatea aceasta, e o fericire, o taină dulce, un minunat secret. Să știi că Iisus e Fiul lui Dumnezeu și al Omului, statornicul nostru însoțitor, că Îl putem oricând chema, ne ruga, ne încredința Lui, a-L avea drept exemplu, a simți că față de El suntem răspunzători de cele ce facem ori nu facem, că nu-L putem trăda și batjocori prin faptele noastre rele fără a ne rușina în adâncul sinei noastre, că nu suntem singuri și părăsiți la bunul plac al determinismului sau hazardului – ce fericire mai acută poate fi în clipele de restriște, descumpănire, ispite și frustrare, ori de liniște și bucurie?

(Nicolae Steinhardt, Dăruind vei dobândi, Editura Mănăstirii Rohia, Rohia, 2006, p. 219)