La începutul vieţii lui duhovniceşti, omul alungă gândurile rele prin meditaţia duhovnicească, prin rugăciune şi prin lupta lui jertfelnică. După aceea vin în întregime gândurile cele bune. Mai târziu încetează şi gândurile bune şi vine iluminarea dumnezeiască.

Mustrând răul, deseori nu iese nimic. Arătând binele, răul se mustră el singur.

Ca mintea şi inima unui creştin luptător să se curăţească, trebuie ca acesta să nu primească gândurile rele, nici să gândească cu viclenie. Să se lupte, pe cât poate, simplu, smerit şi cu dărnicie.

Progresul duhovnicesc al ucenicului nu ţine de duhovnicul bun, ci de gândurile bune ale ucenicului.

Dacă vrei să devii isihast, să vieţuieşti în linişte, dobândeşte mai întâi liniştea ta lăuntrică prin gândurile cele bune.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Mica filocalie, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2009, p. 56-57)