Grijile lumeşti, de obicei, răpesc omului toată vremea, iar pentru grija de suflet nu-i mai rămâne nici un răgaz. Dar grijile trebuie proporţionate cu însemnătatea lucrului respectiv. De aceea ne îndeamnă iarăşi Mântuitorul: „Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură. Ci adunaţi-vă comori în cer... căci unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră” (Matei 6, 19-21).

Averile pământeşti, faţă de comoara mai scumpă decât toată lumea a sufletului, nu merită atenţia care li se dă. Nu ne putem lipsi de grijile legate de trup, dar grijirii de suflet i se cuvine întâietatea, deci vremea postului, vreme de osteneli de suflet mântuitoare, nu trebuie zădărnicită cu grijirea de multe a celor pământeşti.

(Protos. Petroniu Tănase, Ușile pocăinței, Editura Trinitas, p. 37-38)