Icoana
Dar de cîte ori se înapoia găsea lumina candelei arzând, uleiul nu era consumat.
În Pateric găsim o frumoasă imagine cu icoana sfîntă. Un foarte evlavios ascet, care trăia în preajma Ierusalimului, avea în peştera sa o icoană sfîntă cu Maica Domnului cu pruncul Iisus în braţe. De cîte ori călugărul avea vreun drum de făcut, aprindea candela de la icoană şi se ruga: Fecioară, trebuie să călătoresc departe şi să lipsesc multe zile de lîngă tine. Îngrijeşte-te de această luminiţă a candelei şi nu o lăsa să se stingă...! Scutului tău binecuvîntat încredinţez sufletul meu...! Pleca apoi, uneori chiar şi luni de zile în şir lipsea de la peştera sa. Dar de cîte ori se înapoia găsea lumina candelei arzînd, uleiul nu era consumat. Icoana sfîntă îngrijea de dânsa...!
(Părintele Iustin Pârvu, Daruri Duhovnicești, Editura Conta, 2007, p. 56 )