Hristos, ca Doctorul Cel plin de nesfârșită milă și iubire, voiește să-i vindece pe toți oamenii, fără a lipsi pe vreunul de mântuirea pe care a adus-o El; îi dă omului tot ajutorul și sprijinul Său și arată o nețărmurită răbdare chiar față de cei care-L tăgăduiesc și-L hulesc prin cuvintele, gândurile și faptele lor. Celor care au trăit în nebunia păcatelor și sunt bolnavi de mulțimea patimilor, fără a privi la faptele lor trecute, El le dă iertarea și-i cheamă la mântuirea care-l face (pe om) sănătos la minte.

Doctorul, spune Sfântul loan Gură de Aur, nu se supără, nici nu se necăjește când bolnavii, ieșiți din minți (din pricina durerii), îl umplu de ocară, ci face totul și-și dă toata silința să pună capăt bolii acelora care se poartă atât de rău cu el. Doctorul nu caută folosul lui, ci pe al bolnavilor, iar daca bolnavii arată că se îndreaptă cât de cat și își vin în fire, doctorul se bucură, se veselește și le dă leacuri amare cu mai multă tragere de inimă, nu ca să se răzbune pentru ocările de mai înainte, ci ca să le fie de mai mult folos și să-i facă deplin sănătoși. Așa și Dumnezeu când cădem în păcate grele, în cumplită nebunie, toate care le spune și le face nu sunt ca să se răzbune pentru viața păcătoasă dusă de noi, ci ca să ne scape de boală și păcate.

(Jean-Claude Larchet, Terapeutica bolilor spirituale, Editura Sophia, București, 2001, p. 253)