„Din faptele noastre se va vădi în ce măsură credem în Dumnezeu, în ce măsură credem în veșnicia sufletului și a Împărăției lui Dumnezeu. De aceea să cugetăm cu toții serios și să nu ne înșele diavolul și păcatul în clipa în care avem nevoie de pocăință, lacrimi și păreri de rău, și să nu hoinărim încoace și încolo, jucând, petrecând și devenind altfel decât ne-a creat Dumnezeu. Nu, să lăsăm acestea și să ne îngrijim cum să ne facem plăcuți lui Dumnezeu. Dumnezeu se uită la suflet, nu la cele dinafară. La cele dinafară se uită diavolul și păcatul. Dumnezeu privește la cele dinăuntru, să înfrumusețăm sufletul nostru cu virtuți. Când ne împodobim pe dinafară, ne stricăm pe dinăuntru. Ne stricăm și sluțim și sufletul nostru. Pentru toate acestea Dumnezeu ne va cere socoteală.”

(Efrem Atonitul, Despre credință și mântuire, Editura Bunavestire, p. 13)