Un frate l-a implorat pe avva Matoes:

- Părinte, rostiţi ceva ce să-mi fie de folos.

- Mergi, şi Îl imploră pe Dumnezeu, i-a răspuns Bâtrânul, să-ţi dăruiască plângere şi smerenie în inimă, întotdeauna să fii conştient de păcatele tale, să nu judeci pe alţii niciodată şi să devii mai smerit decât toţi ceilalţi. Alungă de la tine orice purtare necuviincioasă şi înfrânează-ţi limba şi pântecele, iar dacă cineva vorbeşte despre un subiect anume, nu intra în dispută cu el; dacă vorbeşte bine, spune-i "da", iar dacă vorbeşte rău, spune-i "tu ştii despre ce vorbeşti" şi nu te certa cu el despre ceea ce el a zis. Aceasta este smerenia.

(Arhiepiscop Chrysostomos, Smerenia în tradiţia patristică ortodoxă, Editura Vremea, pp. 92-93)