Magia albă și magia neagră

Hristos, Care a venit și a risipit lucrările întunericului și ale Satanei, este dat la o parte de omul contemporan pentru ca în locul Lui să fie cinstiți ca dumnezei Lucifer și demonii săi. Ca o consecință, magia (care este adorarea demonilor) ajunge să conducă în epoca noastră; prin mijloacele de informare în masă se aude neîncetat despre atâtea cazuri de magie neagră sau albă.

Sfântul Nicodim Aghioritul, într-o omilie cu titlul: Creștinii nu trebuie să folosească nici un fel de magie, scrie: „Deci, nu te amăgi, creștine, îți spun că nici lupul nu devine vreodată oaie, conform zicătorii, nici diavolul nu devine vreodată doctor și mai ușor ar putea să înghețe focul și să ardă zăpada decât să vindece cu adevărat diavolul, deoarece este întotdeauna neputincios; și dacă am presupune că ar putea să te vindece trebuie să cunoști că nu vrea aceasta deoarece sănătatea omului este un lucru bun, ori diavolul urăște întotdeauna cele bune, de aceea se numește urâtor de bine.”

În secolul nostru există un mare număr de oameni care suferă din pricina magiei. Din nefericire, acest fenomen este înspăimântător.

Hristos, Care a venit și a risipit lucrările întunericului și ale Satanei, este dat la o parte de omul contemporan pentru ca în locul Lui să fie cinstiți ca dumnezei Lucifer și demonii săi. Ca o consecință, magia (care este adorarea demonilor) ajunge să conducă în epoca noastră; prin mijloacele de informare în masă se aude neîncetat despre atâtea cazuri de magie neagră sau albă.

Numărul oficial al vrăjitorilor, ghicitorilor în cărți, astrologilor, spiritiștilor, descântătorilor, parapsihologilor care se mișcă în interiorul Greciei și care trăiesc din exercitarea acestei „profesii” se ridică la 200.000.
Gândiți-vă, pentru a supraviețui, câți „creștini” îi vizitează zilnic! Și care plătesc scump fiecare vizită de acest gen.

Din nefericire, mulți dintre cei care nu cunosc exact ce este magia aleargă la vrăjitori sau la descântători, astrologi, etc., pentru a le fi dezlegate vrăjile. Acești oameni sunt nenorociți, pentru că aleargă la preoții lui satana ca să primească ajutor. Dar este oare cu putință să-i ajute satana? Dacă ar fi putut să facă binele nu ar mai fi fost satana, ar fi fost îngerul Domnului.

Magia se deosebește în albă și neagră.

Cu cea albă se încearcă ceva pozitiv, în timp ce cu cea neagră: ceva dăunător și distrugător. În ambele cazuri este invocat satana și ambele sunt fenomene înspăimântătoare în fața cărora fiecare om ce gândește creștinește se înfioară.

Nu există magie albă și magie neagră, cum nu exista nici draci albi si negri, ci doar negri și răi, așa și magia, vrăjitoria si celelalte sunt negre și rele.

În vechime oamenii învățați se numeau magi (Fac. 4,8; Matei 21,1), însă cu timpul au fost umbriți de magii falși, vrăjitori, șarlatani si înșelători, încât astăzi prin magie se înțelege totalitatea mijloacelor oculte de a lucra misterios în sânul naturii, și de a supune spiritele nevăzute, ba chiar folosindu-se de numele lui Dumnezeu la comanda vrăjitorului ca să facă lucruri supranaturale, neobișnuite. Magia prin care se face binele vicleșugului, se numește magie albă, iar cea prin care se face răul se numește magie neagra. În realitate este o aceeași lucrare drăceasca, prin care diavolul se pune în slujba omului vândut lui, pentru ca apoi acest om sa-i aparțină cu totul în muncile veșnice (Ex. 7,11-12 si 22,8-18; II Tim. 3,8; Luca 10,18; Apoc. 12,8-10).

Pentru cei care cred și merg la “tămăduitoare” și vrăjitoare. Merită să arzi in iad pe veșnicie pentru o femeie sau un bărbat, cât de chipeș și de plăcut ți-ar fi? Merită să arzi în iad pentru un salariu mai mare, pentru o grămadă de cărămizi sau o bucată de metal pe 4 roți? Merită să înduri durere veșnică și cumplită ca să scapi pentru câțiva ani de o durere mai mică și suportabilă? Merită să te desparți de Dumnezeu pe veci doar ca să știi ce ți se va întâmpla peste câțiva ani? Oameni buni, știți ce se va întâmpla cu siguranță în viitor? VEŢI MURI! TOŢI! FĂRĂ DEOSEBIRE! Și atunci la ce o să vă mai ajute vrăjile și cărțile de tarot și alte bazaconii? O să vă scoată “tămăduitoarea” din iad? Numai Biserica poate face asta prin slujbele de pomenire și Sfânta Liturghie, dar acestea le pierdeți dacă alergați la diavol! A cere ajutor de la diavol înseamnă a batjocori Jertfa lui Hristos, a scuipa în fața Lui ca și cum am spune “nu vrem viață veșnică pe care vrei Tu să ne-o dai, vrem mașini, bărbați, locuri de muncă, case, frumusețe, sănătate, etc.” Dar ce, Dumnezeu e chelnerul nostru care e obligat să ne satisfacă toate mofturile? Nu ne dă ce vrem, gata! Fugim la diavol! Satanism 100%! Asta să o înțeleagă toți care cred în magie “albă” (auzi bazaconie, dracul poate să fie și bun!), în “vindecătoare” și în alte prostii: CEEA CE FACEŢI SE CHEAMĂ SATANISM! Hristos a venit să ne aducă lumina Evangheliei și calea spre viața veșnică, să ne salveze din robia diavolului și din păgânism, și oamenii iată că se supără pe El și se întorc bucuroși în mizeria din care au fost scoși. Mă iertați dacă am fost cam dur, dar acesta e adevărul.

În ultima vreme până și vrăjitoarele, pentru a avea mai multă credibilitate și pentru a convinge lumea că nu folosesc puterile întunericului, au început să „folosească” icoane, cruci, agheasmă, mir și alte obiecte specifice cultului bisericesc. Dar oricât de interesant ar fi circul pe care îl fac, vrăjitoarele rămân tot unelte ale diavolului. Chiar dacă apare tot mai des diferențierea între cele care fac magie albă și cele care fac magie neagră (culmea stupidității fiind „convertirea” unei vrăjitoare care se pocăiește de la magia neagră la cea „albă”). Nu există decât un singur fel de magie, și magia „albă” este de fapt tot neagră, și toți cei care merg la vrăjitoare calcă pe drumul iadului. Așa a învățat și va învăța Biserica până la sfârșitul veacurilor, oricât de fardate ar fi practicile noilor generații de vrăjitoare.

O confuzie foarte serioasă se face între puterile paranormale prezentate în cărțile neopăgâne și harismele sfinților. Exterior, ele se aseamănă oarecum (au existat mai mulți sfinți care în timpul rugăciunii s-au ridicat la o oarecare înălțime deasupra pământului). Dar dacă în cazul sfinților aceste harisme s-au manifestat numai ca prin ele să se arate puterea dumnezeiască și să se întărească dreapta-credință, în cazul celorlalte manifestări miraculoase (chiar dacă din exterior au fost identice) s-a arătat puterea întunericului care vrea să îi îndepărteze pe oameni de la credința cea adevărată. Nu toți așa-zișii „mistici” de alte credințe au căutat dobândirea puterilor paranormale, ba chiar numai foarte puțini. Dar dobândirea acestor puteri a fost pentru pelerinii care i-au cercetat o dovadă a unui înalt nivel spiritual. Aici apare înșelarea, când se ignoră faptul că îngerii căzuți pot oferi „aleșilor” lor daruri care de care mai alese, când se uită că nu numai toiagul lui Moise s-a prefăcut în șarpe, ci și toiegele magilor egipteni…

Cine își imaginează că poate lupta împotriva răului mergând pe căi diferite de cele recomandate de Biserică nu face decât să se lase influențat de aceste puteri.

În războiul cu puterile întunericului putem birui numai rămânând în Biserică, primind învățăturile ei și trăind după poruncile Evangheliei. Orice tehnică auxiliară de protecție (chiar dacă include rugăciunea, folosirea apei sfințite sau a oricărui element creștin) nu numai că este ineficientă, ci este chiar dăunătoare, nefiind decât un mod de a cere hoțului să îți păzească locuința.

… Marele teolog român Ioan Gh. Savin scria: “Sunt și la noi mulți, foarte mulți adepți ai unor astfel de practici: de la femeia din periferia de oraș sau de la sate, care-și caută în cafea sau umblă cu datul în cărți, și până la simandicoasele fețe care cred că au temeiuri științifice de a-și cerceta destinul după prescripțiile științelor ascunse! Dintre aceștia, mulți se cred și se prenumără între fiii Bisericii. Și încă dintre fiii cei buni. Cu aceeași pioșenie cu care-și aprind candela în fața icoanei Mântuitorului sau cu care își duc sărindarul la cutare biserică cu sfinți făcători de minuni, își poartă pașii și spre prezicătorul care le va citi din stele și din liniile mâinii sau ale scrisului viitorul. Un astfel de creștinism însă e mai aproape de magie decât de Hristos. Acest amestec între magie și religie, între Dumnezeu și Lucifer, între Simon Magul și Hristos, între puterea demonică și bunătatea divină nu înseamnă decât cea mai completă renegare a creștinismului. E apostazie directă.”

Trebuie să ne dăm seama că diavolul și-a perfecționat stilul de lucru, a căutat metoda cea mai eficientă. El e ca un cameleon care de fiecare dată găsește noi culori pentru a nu fi recunoscut de către cei care caută să îl identifice.

Toate vrăjitoarele sunt slugile diavolului. Nu există magie albă și magie neagră. Nu există decât un singur fel de magie.

Un slujitor al lui Hristos

Sursa: arturieathonita.ro/magia-alba-si-magia-neagra

Ultimele din categorie