Cine folosește mila pentru aproapele și asprimea pentru sine, atunci începe a-și ușura conștiința. Dar atâta vă spun: ascultarea, zicând „Doamne Iisuse…”.
Cine folosește mila pentru aproapele și asprimea pentru sine, atunci începe a-și ușura conștiința. Dar atâta vă spun: ascultarea, zicând „Doamne Iisuse…”. În timpul acela capeți dragoste de rugăciune și de biserică, și așa vei putea spori. Conștiința nu ne mai mustră, din cauza grijilor; sunt multe mărunțișuri...
Când vine un gând și-mi spune că-s mai bun ca acela, pierd; dar când vin, să zicem „Doamne Iisuse…” și așa vom scăpa.
Mintea coboară în inimă când rânduiește Bunul Dumnezeu. Nu stă în puterea noastră. Până atunci, trebuie a nu sta de vorbă cu gândurile și a zice „Doamne Iisuse…”.
(Părintele Proclu Nicău, Lupta pentru smerenie și pocăință, Editura Agaton, pp. 50-51)
Despre Părintele Proclu Nicău
Părintele Proclu Nicău, pe numele de botez Gheorghe, s-a născut pe data de 13 noiembrie 1928, în satul Mitocu Bălan, județul Neamț. A fost închinoviat la Mănăstirea Sihăstria din județul Neamț, la data de 1 noiembrie 1948. A fost trimis în 1949, împreună cu alți viețuitori ai Sihăstriei, la Mănăstirea Slatina, pentru revigorarea vieții monahale de aici. Părintele a ucenicit pe lângă mari stareți ai monahismului românesc: arhimandritul Cleopa Ilie și ieroschimonahul Paisie Olaru. Experiența duhovnicească a părintelui Proclu s-a îmbogățit și prin viața sa de retragere. După Decretul 410 din 1959, cu binecuvântarea părintelui Cleopa, duhovnicul său, părintele Proclu a ales viața de liniște. Zeci de ani, părintele a trăit în simplitate, într-o căsuță de la marginea satului Mitocu Bălan.
