Hristos ne-a arătat că lupta pentru desăvârșire a omului este cu putință

El s-a jertfit pentru noi, căci noi suntem cei ce avem nevoie de mântuirea Sa. El nu avea nevoie de jertfă pentru Sine, fiind fără păcat, dar a făcut-o din dragoste pentru a noastră mântuire. Simțind nevoia arzătoare de mântuire a neamului omenesc, S-a dat pe Sine, măsura desăvârșirii.

Modul de luptă duhovnicească ni l-a dat Iisus, în ce privește lupta noastră cu vrăjmașul. Iisus, care deși era Dumnezeu, „a luptat omenește”, ca să vadă omul că lupta pentru desăvârșire este cu putință. Mântuirea însă ne este dată nouă în dar de Iisus; n-a reținut-o pentru Sine, căci El nu avea nevoie de mântuire. Dacă nu ne era dată în dar, omul singur nu o putea obține niciodată. Trebuie însă să luptăm pentru ea cum s-au luptat iudeii vechi în Canaan și Iisus în pustia Carantaniei și pe Golgota. Să nu fim ca evreii, care s-au pierdut în pustiu după ce au ieșit din robia Egiptului, căci au fost nemulțumiți pentru faptul că Dumnezeu le-a rânduit hrană și mană numai pentru o singură zi (Ieșirea 16). Ei doreau pe mai multe zile, și carne cât de multă. Dumnezeu i-a pedepsit prin moartea tuturor, în afară de doi inși. Dumnezeu a creat însă a doua oară pe om, prin creștinism, dând model pe Iisus.

Iisus este calea naturală și supranaturală a desăvârșirii. El s-a jertfit pentru noi, căci noi suntem cei ce avem nevoie de mântuirea Sa. El nu avea nevoie de jertfă pentru Sine, fiind fără păcat, dar a făcut-o din dragoste pentru a noastră mântuire. Simțind nevoia arzătoare de mântuire a neamului omenesc, S-a dat pe Sine, măsura desăvârșirii. Deci, modelul trebuie urmat, căci numai așa se poate obține [desăvârșirea].

Dumnezeu nu cere nimic peste puterile omului. Poți fi sigur că nu te încearcă mai mult decât poți suporta, căci, fiind Dumnezeu, ne cunoaște mai bine de cum ne cunoaștem noi puterile noastre. Este însă o greșeală, să credem că Iisus a făcut totul pentru mântuirea noastră și nouă nu ne-a mai rămas nimic de făcut. Este foarte adevărat că El a făcut absolut totul din partea Sa. El, Dumnezeu, S-a slobozit din Cer, a primit trup omenesc, S-a micșorat pe Sine și a făcut totul fără păcat.

Era Dumnezeu, dar a mers omenește pe calea cea nouă, așa zice Sfântul Maxim Mărturisitorul. Calea mântuirii e calea lui Dumnezeu, căci el a mers întâi pe ea. Să mergem deci și noi pe ea, căci Hristos Cel cu Crucea ne ajută, dăruind prin Persoana Sa, cele necesare. El se luptă pentru noi. Să-L urmăm deci, întocmai pe calea pământească. Unii oameni, asemenea tânărului din Sfânta Evanghelie care dorea să se mântuiască, fac totul, până la lepădarea de sine, când se dau înapoi sau o fac numai din buze, nu din toată ființa. Dar cel ce vrea să se mântuiască, trebuie să meargă toată calea, nu numai o vreme sau până la un loc, ci să meargă cu încredere în ajutorul lui Dumnezeu, fără teamă de primejdii. Dacă ne temem sau nu ne primejduim pentru Dumnezeu, e semn că nu suntem demni de mântuire. Iisus s-a pogorât sub lege, ca păzind legea veche, să desființeze osânda lui Adam, pe vrăjmașul diavol, care ne pune în vrăjmășie cu Dumnezeu și legile Lui.

(Părintele Arsenie BocaLupta duhovniceasca cu lumea, trupul și diavolul, ediție revizuită, Editura Agaton, Făgăraș, 2009, pp. 30-31)

De la același autor

Ultimele din categorie