- Spuneți-mi ceva despre conștiință!

- Sfântul Vasile cel Mare, dreptarul Bisericii și cumpăna cea mare sau ochiul Bisericii, cum îl numesc unii Sfinți Părinți, spune despre conștiință că este glasul lui Dumnezeu în om. Iar Sfântul Isaac Sirul spune: Cela ce a ajuns să se împace cu sine, adică cu conștiința sa, a împăcat cu sine cerul și pământul. Același lucru spune Mântuitorul, zicând: împacă-te cu pârâșul tău cât ești pe cale...(Matei 5,25), adică să ne împăcăm cu conștiința noastră până suntem pe calea vieții, că după moarte nu mai putem face nimic. Neliniștea, mustrarea conștiinței omului păcătos este un semn al milei lui Dumnezeu, ca să se împace cu El cât este în această viață trecătoare. Întâi trebuie să crezi că există Dumnezeu, Care a creat lumea și stăpânește toate. Apoi, să te silești, după putere, să faci voia Lui. Al treilea: dacă vrem să ne mântuim, trebuie să ne împăcăm cu conștiința noastră, mai bine-zis cu Dumnezeu, Care ne-a creat și ne va judeca după faptele noastre. Iar despre conștiință trebuie să știm că ea este una din energiile necreate ale lui Dumnezeu, una din lucrările Lui, precum și viața.

(Arhimandrit Cleopa, Arhimandrit Ioanichie Bălan, Lumina și faptele credinței, Editura Doxologia, p. 203)