Neluarea în tragic a păcatelor

Caricaturizarea obscenităţii îi răpeşte diavolului masca tragică şi mantia strălucitoare a iluzionistului.

Iar despre „neluarea în tragic a păcatelor”. În ce sens? În sensul că pe diavolul care ne batjocoreşte ispitindu-ne cu iluzia poftelor, trebuie şi noi să-l batjocorim batjocorind păcatele, adică demascându-le, demistificându-le şi dându-le în vileag drept ceea ce sunt: nişte prostii ridicole.

Aceasta este şi tema „Visului unei nopţi de vară” de Shakespeare: ridicolul şi nerozia patimilor trupeşti apar – în regia lui Peter Brook – atunci când Titania se îndrăgosteşte de Bottom prefăcut în măgar; caricaturizarea obscenităţii îi răpeşte diavolului masca tragică şi mantia strălucitoare a iluzionistului, îl reduce la ipostaza de paiaţă caraghioasă. Putem şi noi râde pe seama lui Mefisto.

(Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii, Editura Mănăstirii Rohia, Rohia, 2005, p. 377)

De la același autor

Ultimele din categorie