Dacă ne-am păzi conștiința, am avea o viață minunată

Trebuie să ştim că organul nostru care se numeşte conştiinţă este un organ deosebit de fragil. Cea mai mică nelegiuire se răsfrânge în ea ca într-o oglindă. Conştiinţa este glasul Sfântului Duh.

Trebuie să ştim că organul nostru care se numeşte conştiinţă este un organ deosebit de fragil. Mai fragil şi decât micile ceasuri femeieşti, care la cel mai mic şoc se dereglează şi merg rău. Aşa este şi cu conştiinţa. Cea mai mică nelegiuire se răsfrânge în ea ca într-o oglindă. Conştiinţa este glasul Sfântului Duh.

Cea mai mică silnicie a voinţei, a conştiinţei noastre, devine un păcat mortal. Pentru că atunci când noi nu dăm înapoi de la a face păcatul, cu toată împotrivirea voinţei noastre libere, cu toată împotrivirea unei voci din interiorul nostru, care este conştiinţa care protestează şi ştim asta pentru că ni se întâmplă adesea aşa ceva atunci noi constrângem sinea noastră să păcătuiască, silim sinea noastră să păcătuiască.

Cât de minunată ar fi viața noastră dacă oamenii ar fi atenţi şi şi-ar păzi conştiinţa lor! Atunci nu ar fi necesară nici poliţia, nici judecătoriile, nici închisorile, nici nimic. Oamenii s-ar fi protejat unii pe alţii pentru că s-ar fi temut de păcat. Iar păcatul înseamnă să-L mâhneşti pe Dumnezeu. Iar frica de a nu-L mâhni pe Dumnezeu este dragostea faţă de El.

(O viață de jertfăMărturisirile Cuviosului stareț Samson Esper, traducere de Severin Alexandru, Editura Egumenița, Galați, 2010, p. 67)

De la același autor

Ultimele din categorie