„Este oare cu putință mântuirea pentru cineva care nu s-a mai împărtășit de la Botez?

Dacă ar fi crezut în Hristos, ar mai fi mers și pe la biserică, ar mai fi făcut și milostenie, însă dacă a murit numai cu Botezul, în mod sigur el este în muncile iadului. Nu este om care să trăiască o viață și să nu facă păcate de moarte, dar, dacă n-a reușit să se spovedească și să se împărtășească la vreme, salvarea lui are șanse minime. Să vă spun o întâmplare adevărată, de la părintele Iachint: într-o familie, în care mătușa era credincioasă, dar moșul nu prea, mătușa îi spunea mereu acestuia să meargă la spovedit, că, uite, vine moartea, vine vremea… Dar moșul mereu zicea: a să că mă duc!. Și tot așa lasă, lasă! - până când moșul a ajuns la 90 de ani. A făcut un infarct și, când aproape să-și dea duhul, mătușa s-a dus la părintele Iachint să-i ceară să vină, ca să-i împărtășească soțul. Părintele Iachint a luat Sfântul Potir, că abia se terminase Sfânta Liturghie, și lumânarea și a fugit la moșul Onofrei, că așa-l chema. Când a intrat preotul pe poarta casei, a ieșit cineva din casă și a spus: Părinte, e gata! Acum a murit. Vedeți cum a rânduit Dumnezeu? Cum ți-ai petrecut o viață întreagă, așa mori. Dacă a lăsat mereu de-o parte Spovedania, n-a avut parte nici în ultima clipă de dezlegare. De aceea, cel care moare numai cu Botezul nu cred că se mântuiește. Spune Sfântul Ioan Scărarul: Și precum nu toți cei care se botează se mântuiesc, tot așa nici cei care se călugăresc nu se mântuiesc toți”. Dacă nu adaugi la jurământul călugăriei sau al cununiei fapte bune, post, spovedanie, căință, rugăciune, nu te mântuiești. Nu-ți lăsa nădejdea numai în Sfântul Botez!”

(Părintele Ioanichie Bălan, Spovedania Taina Împăcării, Editura Doxologia, p. 44-45)