„Nu-i bătrân omul de la mulți ani, ci de la multe dorințe”

Dorințele noastre ne dărâmă. Iată, ostenește-te, nu e vreo mare greutate a se ruga omul la Dumnezeu, dar trebuie să se deprindă din inimă.

Vedeți, acel om din lume a dobândit Rugăciunea lui Iisus, de îndată, din inimă, dând totul lui Dumnezeu, iar Domnul i-a dat harul fără plată. Mai cu seamă noi, monahii, așa trebuie să lucrăm rugăciunea – dar, iată, grijile noastre, dorințele noastre ne împiedică. Se spune în popor: „Nu-i bătrân omul de la mulți ani, ci de la multe dorințe”. Dorințele noastre ne dărâmă. Iată, ostenește-te, nu e vreo mare greutate a se ruga omul la Dumnezeu, dar trebuie să se deprindă din inimă.

Din inimă trebuie să se facă tot lucrul, atunci e Dumnezeu prezent – și, când vă veți fi lăsat cu totul în grija Domnului, veți vedea cum Domnul vă va răsplăti. Dintr-o dată veți auzi în lăuntru – rugăciunea va merge de la sine, își va urma cursul, și va aduce bucurie și pace de negrăit....

Mi-aș dori mult ca Domnul să-mi întoarcă ce mi-a dat în copilărie, să mă elibereze de griji, să mă elibereze de greutăți – dar acum am îmbătrânit cu grijile, acum trebuie multă osârdie!

(Starețul Tadei de la Mănăstirea VitovnițaPace și bucurie în Duhul Sfânt, Editura Predania, București, 2010, pp. 202)

De la același autor

Ultimele din categorie