Numai creștin fiind mă vizitează ‒ în pofida oricărei rațiuni ‒ fericirea. Numai datorită creștinismului nu umblu crispat, jignit, pe străzile diurne, nocturne ale oraşului și nu ajung să fiu și eu unul dintre acele cadavre pe care le poartă vii apa curgătoare a vieții. Și numai datorită creștinismului nu mă număr printre cei care n-au înțeles că mai fericit este a da decât a lua.

(Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii, Mănăstirea Rohia, Editura Polirom, Iaşi, 2008, p. 662)