Duhul Sfânt atâta-i de bun şi de milostiv! Îi prea bun, dar trebuie pocăinţă. Numai prin pocăinţă vine înapoi. Duhul Sfânt nu vine dintr-o dată, ci treptat, treptat, pe măsură ce alergăm la Bunul Dumnezeu: „Doamne, nu mă lăsa...”.
Duhul Sfânt atâta-i de bun şi de milostiv! Îi prea bun, dar trebuie pocăinţă. Numai prin pocăinţă vine înapoi. Duhul Sfânt nu vine dintr-o dată, ci treptat, treptat, pe măsură ce alergăm la Bunul Dumnezeu: „Doamne, nu mă lăsa...” şi aşa rugându-ne, Duhul cel Sfânt se lasă descoperit treptat, treptat.
Când a dat năvală diavolul şi m-am rugat, iar i-am simţit ajutorul, cum l-a izgonit pe diavol. Şi în multe feluri simţi cum te ajută Duhul Sfânt.
(Părintele Proclu Nicău, Lupta pentru smerenie și pocăință, Editura Agaton, Făgăraș, 2010, p. 14)
Despre Părintele Proclu Nicău
Părintele Proclu Nicău, pe numele de botez Gheorghe, s-a născut pe data de 13 noiembrie 1928, în satul Mitocu Bălan, județul Neamț. A fost închinoviat la Mănăstirea Sihăstria din județul Neamț, la data de 1 noiembrie 1948. A fost trimis în 1949, împreună cu alți viețuitori ai Sihăstriei, la Mănăstirea Slatina, pentru revigorarea vieții monahale de aici. Părintele a ucenicit pe lângă mari stareți ai monahismului românesc: arhimandritul Cleopa Ilie și ieroschimonahul Paisie Olaru. Experiența duhovnicească a părintelui Proclu s-a îmbogățit și prin viața sa de retragere. După Decretul 410 din 1959, cu binecuvântarea părintelui Cleopa, duhovnicul său, părintele Proclu a ales viața de liniște. Zeci de ani, părintele a trăit în simplitate, într-o căsuță de la marginea satului Mitocu Bălan.
