Poţi să mori în mai multe feluri - muri­rea începe în clipa cand omul încetea­ză să îşi îndrepte toată atenţia spre si­ne însuşi, când îşi întoarce privirile de la sine însuşi, când şi le aţinteşte spre alt om, ori spre viaţă, ori spre oameni, când simte treptat că între viaţă şi el stă un subţire perete despărţitor - el însuşi - şi vrea să îndepărteze acest perete, şi de fiecare dată când se în­toarce la el gândul la sine însuşi poate să-i spună acestei năluci a lui: „Pleacă de la mine! La o parte din calea mea - te faci piedică între mine şi lume, oa­meni, viaţă, îngustezi totul, mă lip­seşti de posibilitatea şi de capacita­tea de a iubi!" Murirea începe atunci când omul, după cuvântul Mântuito­rului, se leapădă de sine - iar asta pu­tem s-o facem, la diferite niveluri, zi de zi, tot timpul, simplu, iar uneori şi eroic. Uneori simplu, pentru că une­ori e o bucurie să uiți de tine însuți de dragul celui iubit sau de dragul a ce­va ce ni se pare atât de mare, atât de sfânt, de luminos - iar uneori este ne­voie de hotărâre aspră, de un efort al voinţei.

(Mitropolitul Antonie, Taina Iubirii, Editura Sophia, 2009,  p. 42)